Tot ce trebuie să știi despre bacalaureat

scris de | vineri, 19 iunie 2015, 22:52 | 5 comentarii

Am fost copil speriat și am strâns din dinți și din buci în perioada asta, acu’ vreo 8 ani, când bac-ul însemna ceva mai greu, mai mult, mai comprimat și mai supravegheat. Ușor, nu sări de cur în sus cu scuza prostului, „pe vremea aia se copia mai ușor”. Nici poveste! Dacă comisia era nasoală, era cam ca acum. Lucrare semnată, scos afară, picat, ne vedem în toamnă, salut!

Una din marile diferențe nu constă în camerele audio-video. Ci în faptul că omul nu are spirit moral. Te-ar lăsa și acum supraveghetorii să bagi mare pe fițuici și copiuțe, da’ mna, pică ei de fraieri dacă se vede pe cameră că e de nasol și se copiază. Supravegherea la bac se face pe principiul „să plângă mă-sa, nu mama”, nu din mare datorie civică sau corectitudine.

Iată câteva chestii pe care trebuie să le știi sau faci, odată cu supra-numitul examen al maturității:

1. Iei, nu iei bac-ul, semințele același gust are.
Chestia asta a spus-o Nicolae Guță, când analfabetu’ de fiu-su n-a luat examenul nici a… șaptea oară? Dar e un sâmbure de adevăr și aici (hehe, semințe, sâmbure, hehe). Bacalaureatul nu te transformă în nimic. Îl iei, îl pici, tot aia e. Viața ta n-o să depindă considerabil de asta. Dacă vrei, uite și un exemplu cât se poate de concludent: Mircea Eliade și Maytreyi. Discuția asta pornise ieri pe facebook. Ca să înțelegi ce e viața ta fără bac, trebuie să reușești să înțelegi unde ar fi lumea fără mediocri de doi lei, gen Mircea Eliade. Da, tot aici, doar că poate am fi inventat deja acumulatorul care ține mai mult de o zi, dacă nu ne umpleam capul cu tâmpeniile scrise de un ochelarist senil.

2. N-o să folosești nici un sfert din aberațiile din liceu.
Da, e una din scuzele pe care puștanii o folosesc ca să nu învețe o materie. Nu e bine nici să treci ca gâsca prin apă. E frumos să ai habar despre multe chestii. Dar nu da nici în extrema cealaltă; eu, de exemplu, sunt o bibliotecă de cunoștințe inutile, pentru că am curiozitate și-s isteț, nu pentru că am fost vreun eminent. Dacă foloseam măcar un sfert din potențialul intelectual de care dispun, eram undeva într-o bază ultra-secretă cu șurubelnița în drona cu care te pândește guvernul când te caci în fundu’ curții.

Pe aia dreaptă, după liceu am făcut două facultăți. N-am folosit la nici una cârnații ăia imenși de integrale, transpunerea eului liric, vasectomia elefantului sau alte veselii de prin liceu. Pur și simplu, n-au rol practic decât în apogeul unui domeniu supra-specializat, unde, ca sa nu te scuipe cineva în ureche, trebuie să ai măcar două doctorate.

3. N-o să cadă ce ai învățat tu. Crede-mă!
Pentru că eu știam basmul. Basm mi-a picat, oral, română, și tot am dat-o de gard. Știam, dar m-a derutat o beșică de femeie din comisie, care n-a făcut altceva, decât mișto de mine. Degeaba vă dați zmei, și voi o să vă strângeți sfincterele transpirate când vedeți ce scoate una din plic, după extragerea de la minister.

4. Fii sincer cu tine.
Dimineață trezește-te, spală-te și privește-te în oglindă. Ăla ești. La fel și la bac. Atâta știi. Degeaba văd mulți care se agită cu proiecte, foi, fișe, statusuri de genul „OMG EMOȚII OMG BAC OMG CÂT AM DE ÎNVĂȚAT!”. Dacă ai de învățat, învățai până acum, așa cum am zis mai sus, măcar speculativ, ca să ai habar de ceva, cât de puțin.

Da, de acord, nota nu reflectă realitatea. Am avut niște băloși în clasă, de care te îndoiai că-s ființe umane, până să deschidă gura și să îți dai seama că pot vorbi, care au luat niște note stupid de mari din bulan.

4,5. Fă cât de mult știi și cât de mult poți.
A circulat, și pariu că circulă și acum cea mai mare aberație din educație, spusă de garda bătrână de profesori: decât să scrii ceva și să fie greșit, mai bine nu scrii. Accept asta doar la reale, gen mate. Și la istorie sau geografie. Acolo e fix. Dacă ai sfeclit-o, aia e. Da’ la astea umane, gen filosofie, română, limbi străine, poți să mănânci căcat mult și bine, chiar dacă ai în cap doar o frază vagă, care pare să aibă doar o tangență cu ce trebuie tu să scrii. Dezvoltă aia și exploateaz-o la maxim.

5. Nu fi invidios pe ăla deștept din clasă.
De obicei, o să aibă oportunități mai mari decât tine la facultate sau după, dar o să rămână un sugălău pămpălau și pupincurist, lingău la cur de profi, cam cum e și acum. Și când termină, o să culeagă ciuperci în Danemarca, sau ceva. Peste zece ani n-o să îl vezi lucrând pe 231597 de dolari la Microsoft, la petreceri cu staruri porno sau de braț cu vreo târâtură din familia Kardashian. Ăla e caracterul, cu ăla moare. E book-smart, nu life-smart. Știe doar ce i se impune să știe, ce e obligat să învețe, din cărți, studii și analize. Pe hârtie e doctor docent. În realitate, n-o să fie în stare să-și dea un nenorocit de var pe perete.

6. Există viață după bac.
Asta mă aduce cumva și la o completare după punctele 4, respectiv 4.5. Coae, e simplu. Nu putem să fim toți arhitecți, doctori, ingineri, ș.a.m.d. Societatea nu funcționează așa. Trebuie cineva să sape șanț, să facă drum, să scaneze cumpărături, să spele budă, să fie gardian public, să nu-mi pună ceapă în shaorma. Viața ta nu se oprește la bac, cum n-a început acolo. Din nou, fii realist, tu cu tine. Cât ai putut, dar MAI ALES cât ai vrut să înveți, ai învățat. De acum, Dumnezeu cu mila. Aici mă pot folosi pe mine ca exemplu, dar asta ne duce la punctul…

7. Diploma de bac și de facultate e o hârtie non-valorică.
Dacă stau să mă gândesc, eu am ani de școală, în total, cât au ăștia care dau examenul, de viață. 12 clase, plus 3 ani de automatică, plus 3 ani de finanțe-bănci, cam 18 zic eu. Sunt sub-inginer de la atestatul din liceu, economist după a doua facultate, și am diplomele care pot să o dovedească. Bine… nu le-am ridicat nici acum, deci nu le am fizic, da’ sunt acolo și au numele meu pe ele.

Și de ce sunt non-valorice? Pentru că eu lucrez DJ în club, reporter la radio, redactor la ziar și mai mănânc căcat pe aici și dincolo, pe blog la mine, dar asta fără bani.

În concluzie, ia-o mai ușor, dacă dai bac anul ăsta sau în anii viitori. Nu de alta, da’ să nu se rupă ceva în tine de la atâta concentrare. Societatea o să îți ofere un loc, indiferent dacă iei 10 pe linie sau 7.50 și dai din coate într-o corporație. Tot cu vreo 7 milioane pe lună o să lucrezi, și-o să te bucuri când, în sfârșit, nu-ți mai ia mă-ta țigări.

Bacalaureatul e o iluzie. Dacă erai așa bun pe cât crezi că ești, făceai câte doi ani într-unul și erai deja masterand. Totuși, tu ești aici, morcovit, sperând să îți ofer o alinare cu această „mare punte” a vieții tale. Sfatul meu? Ia-o ușor și cumpătat, cum trebuie să iei, de fapt, toate lucrurile în viață.

Există 5 comentarii publicate la acest articol:

  1. Dorna

    Ciprian, sincer sa fiu aveai un blog bun, dar acest articol strica tot. Cum sa promovezi un articol in care scoala e catalogata ca fiind inutila? Desi, cel mai rau e ca habar nu are ce vorbeste (punctele 1 si 2 sunt cele mai bune exemple) si promoveaza aiurea idiotenia. Nu e de mirare ca Dorna a ajuns la nivelul la care e cu astfel de sfaturi.

    1. Ciprian Pardău

      Te salut și mulțumesc pentru comentariu. Nu am mai discutat pe blog de ceva vreme cu persoane din Țara Dornelor sau Bucovina. Articolul mi-a plăcut la momentul în care a fost publicat, cu toate că nu am fost de acord cu tot ce scrie în el. Articolul a reprezentat o relansare a blogului, iar autorul a fost invitat de mine să scrie articolul care ar fi trebuit să deschidă o nouă serie de articole pe blog. Din păcate nu s-a înâtmplat asta, iar în momentul de față mă văd cu câteva luni bune în care nu am mai așternut nimic în rândurile online ale acestui blog. În schimb, am lucrat luni bune la un nou proiect, Hai la Dorna!, de care sunt foarte mândru și pe care te invit să îl urmărești: http://www.hailadorna.ro.

Tu ce părere ai despre articolul acesta? Scrie-mi mai jos și hai să începem o discuție!