Impresii de după vizita în Sighișoara

scris de | joi, 12 aprilie 2012, 01:55 | 3 comentarii

Articolul a fost publicat (cei drept, o parte din acesta + fotografiile) și pe BlogEvent. Spor!

Ca să o iau dinspre coadă, per total, a fost frumos, plăcut, destul de curat. Cu, însăşi, Sighişoara şi partea sa istorică, mă mai întâlnisem şi acum vreo doi ani; atunci, spre deosebire de acum, avusesem mult mai mult timp la dispoziţie pentru cercetare, fotografii şi alte chestii de genul. Însă parcă mi-a plăcut mai mult acum.

Un lucru pe care l-am apreciat încă de când am coborât din autocar, a fost dispoziţia oamenilor de acolo; toţi erau cu zâmbetul pe buze, toţi uimiţi, fericiţi. Dăduse la un momentdat un străin peste mine, nordic ceva, avea părul blond, foarte albicios la faţă şi în secunda următoare îşi ceruse, zâmbind, scuze! Am rămas plăcut surprins; românii nu ar face la fel dacă s-ar duce în Norvegia ca turişti; sau dacă ar face-o, îmi şi imaginez cum ar pronunţa „aim sori” ai noştri…

Revenind, vorbeam, la început, de curăţenie. Sincer, nu mă aşteptam să nu găsesc un singur gunoi pe toate străzile cetăţii, lucru ce nu a putut decât să mă facă să zâmbesc, însă starea, la acest capitol, a dealului pe care este situat amplasamentul istoric, aduce o mare bulină neagră. Nu mi-a plăcut, nu îmi place! E oarecum debusolant ca atunci când urci spre cetate să te împiedici de ambalaje şi peturi în nşpe mii de culori, iar imediat ce ai trecut de poarta cetăţii să te poţi oglindi până şi în vechile pavaje medievale. Ştiind, ca zonă istorică de renume european, faptul că eşti vizitată de zeci de mii de turişti anual, de ce să nu pui mare accent şi pe curăţenie? Ar aduce, cu siguranţă, un plus în viziunea străinilor asupra acestor meleaguri şi, implicit, a ţării.

Vorbind şi de frumuseţea arhitecturală, pot spune că mi-a plăcut la nebunie ceea ce am avut ocazia să văd. Papilele-mi vizuale au fost satisfăcute pe deplin. E ceva special să vezi clădiri întregi nedefinite de linii geometrice normale (de văzut fotografiile următoare), ci de o infinitate de curbe lăsate „moştenire” de vechii locuitori ai cetăţii. Ce m-a impresionat, din nou, peste limita-mi, a fost Biserica din Deal. Nu ştiu de ce, dar mi s-a părut mai specială decât alte edificii istorice şi bisericeşti vizitate. Frumos; încă o bulină albă.

Eh, lăsând la o parte orice altă descriere/povestire legată de istoria Sighişoarei, pot spune, din câte am văzut, faptul că şi influenţa de după comunism m-a surprins. Nu mă refer la cine ştie ce aditudine de persoană trecută prin greutăţile vieţii în stil urss-istic, ci la barurile şi cafenele din cetate. După atâta plimbare pe toate acele străduţe, normal, am avut nevoie şi de o mică pauză; şi unde altundeva să mi-o petrec, dacă nu la o terasă alături de prieteni? Pe principiul „unde-s mai puţini e bine”, am ales cafeneaua (dacă asta era) „La scară„; situată în partea dreaptă a scărilor (ironic) ce urcă spre Biserica din Deal; e uşor de găsit. Loc liniştit, chelneri de treabă, meniuri alese cu gust, băutură ieftină, atmosferă plăcută. Pe scurt, recomand cu drag!

Vă invit în continuare, să rămâneţi în compania galeriei fotografice. Păcat că nu am tras într-un cadru şi cafeneaua aia; dragă mi-a mai fost.

Dacă e să îmi mai amintesc câte ceva ce merită menţionat în articol, revin cu update-uri. Toate bune!

Există 3 comentarii publicate la acest articol:

  1. Pingback: Cum se vede, de sus, Sighișoara « Ciprian Pardău

  2. Pingback: Sighişoara - păreri şi impresii | Blog Event

  3. Pingback: Impresii de după vizita în Sibiu « Ciprian Pardău

Ce părere ai despre acest articol?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.