Scrisoare pentru ei

scris de | marți, 19 februarie 2013, 23:39 | 3 comentarii

Ceva mai devreme m-am uitat la un clip scurt, cu o lichea ce scuipa jurnaliştii când ieşea din maşina poliţiei. O lichea ce a curmat brusc viitorul unui tânăr net superior lui din orice punct de vedere. O lichea pentru care nu există pedeapsă care să nu fie lejeră în comparaţie cu ceea ce a făcut. O lichea ce va deveni imună faţă de puşcărie imediat după ce va intra acolo. Care va sta şi mânca pe banii părinţilor acelui băiat.

Cineva trebuie să fie vinovat, şi ceva trebuie să se facă. Cum s-a întâmplat una ca asta într-o ţară cu pretenţii de membră a Europei şi la o distanţă extrem de mică faţă de instituţiile ei? Simplu. În timp ce ei invocă prostimea tineretului, o ascund sub preş pe cea a sistemului. În incompetenţa lor imensă, folosesc o dată la trei cuvinte bac şi etnobotanice pentru a ne pune la zid.

Ei sunt cei care în timp ce tinerii mureau de la chimicale, nu faceau nimic pentru a le scoate de pe piaţă. Dădeau din umeri, spunând că nimeni nu bagă nimic nimănui în piept, venă, nară. Atunci, de ce acuzăm când nu facem nimic pentru a stopa? De ce să ne mirăm că se aruncă vina la nivel naţional, când cei care o fură din cauza teribilismului specific ce nu e culpabil în totalitate, sunt acuzaţi? Ce modele se promovează? Ce exemple sunt date? Ce alegeri pot face? Ei sunt cei care le taie salariul, motivaţia şi condiţiile profesorilor, care impun programe şcolare cretine, care lasă şcolile să se dărâme şi să îngheţe, care nu au bani pentru a face ceva, dar care arată cu degetul că promovabilitatea la bac este mică. Ei sunt cei care au permis fraudele până nu de mult, care au dat diplome pe bandă rulantă, care s-au mândrit cu procente imense şi care acum latră din scaune calde, după ce au introdus camerele şi mânărelile s-au mai redus. Ei sunt cei care au dat liber la golăneli, care mai apoi le-au interzis şi care acum se plâng de un tineret prost.

Au luat ţara acum două decenii de la alţii ca să o facă mai bună. În realitate, a rămas aceeaşi ca şi atunci, acelaşi sistem comunist împuţit, aceeaşi dictatură, cult al personalităţii şi dispreţ faţă de cei care sunt buni o dată la patru ani. Nu mai merge. Se moare pe stradă şi se dă din umeri. E timpul să arătăm şi noi cu degetul înspre ei, pentru că ne-am săturat să fim acuzaţi pentru lucruri de care nu ne facem vinovaţi. E timpul să reclamăm, să punem presiune şi să facem gălăgie! Au ieşit oameni în stradă iar în locul măsurilor au venit tonfe şi pumni. Trebuie să înţeleagă că ei ar trebui să se teamă de noi, nu noi de ei. Şi da, dacă aruncăm un ambalaj la coşul de gunoi, primul pas este făcut.

Au fost generaţii vechi. Au pierdut. Vine o generaţie nouă. Nu drogată, nu proastă, nu incultă. O pot cataloga aşa. Dar când vor fi copleşiţi, îşi vor da seama că tinerii nu sunt cei pe care ei au încercat să îi creeze. Tinerii sunt cei care vor repeta istoria dacă e nevoie.

Scris de Tudor Amurăriţei

Există 3 comentarii publicate la acest articol:

Tu ce părere ai despre articolul acesta? Scrie-mi mai jos și hai să începem o discuție!