Nu vreau să fiu eu deşteptul care nu face nimic, ci prostul care le face pe toate!

scris de | vineri, 8 februarie 2013, 23:52 | 23 comentarii

Spunea Cristi acum câteva zile că bloggerii sunt şi ei oameni, iar oamenii fac lucruri frumoase! Pe sistemul acesta am ales şi eu să merg atunci când am pus cap la cap mai multe idei de-ale mele, ce-i drept, ceva mai vechi.

citat motivational 3

Bloggerii care scriu zilnic (sau aproape zilnic, că toţi avem loc de muncă, cursuri, familie etc.) şi care au o comunitate activă în jurul lor, pot face lucruri extraordinare.  Proiecte care să dovedească că şi oamenii care n-au, aparent, nici o putere, însă care dau dovadă de o voinţă surprinzătoare, pot să ducă la bun sfârşit o idee născută din nori. Cel mai concret exemplu pe care îl pot aduce în discuţie, şi cel mai recent, este proiectul lui Cristian Florea, care a avut ideea de a pune plăcuţe cu coduri QR pe toate monumentele istorice din Focşani.

Proiectul pe care doresc să îl pun eu pe picioare nu seamănă mai deloc cu ceea ce a făcut Cristi, cu toate că am şi eu ceva în minte oarecum asemănător. Momentan, tot ce declar public în acest articol se află într-o variantă beta. Mai mult ca sigur, vor apărea schimbări şi schimbări, singurul lucru care va rămâne la fel, cel mai probabil, fiind doar ideea proiectului.

În mare, cam despre ce ar fi vorba?

De obicei, în fiecare vară, practic ciclismul la modul cel mai serios. Adică pedalez în plimbări şi de 160 de km într-o singură zi. Dacă vreţi, se poate spune că este a doua mare pasiune pe care o am, imediat după scris. Cam asta fac toată vara, cam asta ştie toată lumea că fac toată vara. Aşa c-am zis să includ activitatea aceasta într-un proiect mai mult sau mai puţin caritabil (ăsta-i singurul termen care mi-a venit în minte şi care se potriveşte contextului).

Aşadar, undeva prin luna iulie a anului 2013, îmi voi lua câteva lucruri cu mine, mă voi urca pe cursieră (bicicletă de ciclism) şi voi începe să bat ţara-n lung şi-n lat. Un fel de tur al României. Din ce calcule mi-am făcut eu zilele astea, traseul s-ar întinde undeva în jurul a 1300-1400 de kilometri.

Traseu: Vatra Dornei, Iaşi, Roman, Bacău, Focşani, Galaţi, Brăila, Buzău, Ploieşti, Bucureşti, Târgovişte, Braşov, Sighişoara, Mediaş, Cluj, Bistriţa, Vatra Dornei.

Pe scurt, vreau să fac un tur de ciclism pe traseul menţionat anterior, iar în câteva din acele oraşe să fac câte o oprire la orfelinate şi să pun desene animate pe un video proiector copiilor. Ceva gen „Timon & Pumba”, desene animate din copilăria copilăriei. Simpatice, plăcute, fără violenţă! O difuzare timp de o oră şi ceva, cât să-i fac pe copii să zâmbească. Nu îmi pot imagina cum ar fi să n-am părinţii alături, însă acei copii nu-şi pot imagina cum e să îi aibă lângă ei.

Zilele acestea o să mă interesez de oraşele în care există orfelinate şi dacă respectivele vor fi de acord cu ceea ce am descris eu mai sus. În weekend o să definitivez şi-o schiţă a proiectului în format text cu traseul exact, oraşele de campare, distanţe, detalii etc. şi o să o public pe blog într-un nou articol.

De ce vreau să fac una ca asta?

Am trei motive. Pentru că vreau să văd un zâmbet sincer pe chipurile copiilor fără de părinţi. Pentru că vreau să văd ţara pe bicicletă. Şi pentru că vreau să demonstrez că se pot face lucruri extraordinare şi fără prea multă bătaie de cap.

PS: Din câte am înţeles, s-ar putea să colaborez cu DreamTeamRo şi să caut sponsorizare pentru cheltuielile legate de proiect. Adică, o să port un tricou pe care să scrie orice, în timpul călătoriei, în schimbul unei sume de bani care să finanţeze ideea! Revin!

Deci, cum vi se pare?

Există 23 comentarii publicate la acest articol:

  1. Vladimir

    Prima parte, aia cu bicicleta misto. Partea a doua, aia cu orfelinatele trebuie lucrata. Altfel pare un pic de fofo, pusa acolo ca sa „stimuleze” eventuali sponsori. Ceea ce nu e rau, evident, dar trebuie sa fie convingatoare. Chestia cu desenele animate nu e. Sau cel putin in opinia mea nu e. Sa le puna copiiilor niste desene animate o poate face oricine. Inclusiv tantiile care au grija de ei sau cineva din oras. Nu necesita deplasarea ta acolo si tu, ca doar instalator de proiector de desene animate n-aduci nici o contributie. Nu esti esential. Eu, daca as fi tu, as „pedala” mai degraba pe ceva ce tine de intr-adevar de ceva ceva ce TU aduci cu adevarat. Nu doar apasat butonul si desene animate. Asta poate si o tanti de la bloc daca o motivezi sau niste fatute blonde de la liceul din localitate. In schimb daca le-ai arata/invata sa mearga pe bicicleta (de exemplu)…eeee asta da. Si merge si cu ideea. Faci turul Romaniei pe bicicleta, sustii hobby-ul asta promovandu-l, ba mai mult le deschizii si pustilor alora universul spre o pasiune, probabil prima din viata lor. Da, sigur ca-s amarati si nu-si permit asa un hobby. Dar pot imprumuta, pot presa institutia sa stranga fonduri (sau le pot strange ei prin campanii) sa le faca rost de o bicicleta pe care sa o imparta. Si uite asa, la mult dupa ce tu esti istorie in mintea lor, ei vor avea ceva bun de pe urma venirii tale. Desenele animate nu lasa mai nimic in urma. O ora frumoasa. Da, si? Pe cand sa-i inveti ceva sau macar sa le arati ce misto e o bicicleta si ce misto poti trai..da speranta. Desigur, treaba cu bicicleta e un exemplu ca sa fie mai clar ce spun. Inavata-i origamii. Invata-i sa faca poze. Invata-i sa acceseze un blog. Invata-i ceva. In felul asta, strangi mai usor fonduri. Desigur asta e parerea mea, nu trebuie sa tii seama de ea, dar s-ar putea ca potentialii investitori sa gandeasca ca mine. O ora de desene animate pentru un zambet e cam Surprize-surprize. Cam lacrimogen si de fat deloc util pentru bietii pusti. Arata-le ceva ce fetele de la liceul local nu pot.

    1. Ciprian blogger

      Iau la modul serios parerea ta in considerare. Nu degeaba am mentionat in articol ca se vor schimba multe. Merci.

    2. Zapacita

      Excelenta sugestia lui Vladimir.

      Propun si eu ceva :) Foloseste proiectorul pentru a le arata fotografii si filmulete despre traseu, spune-le povesti despre calatoria pe care o faci, despre oamenii pe care ii intalnesti pe drum, locurile in care campezi. Copiilor le plac aventurile si se entuziasmeaza cand descopera oameni interesanti. Un biciclist care face turul Romaniei o sa-i atraga cu siguranta.

      De asemenea, multe institutii mamut tip „orfelinat” au fost inchise si locul lor a fost luat de case de tip familial. In Maramures, de exemplu, nu mai exista centre de plasament de tip vechi. http://www.hhc.ro/proiecte/inchiderea-institutiilor-de-tip-vechi
      Pentru proiecte educationale le poti solicita sprijinul Directiilor Generale pentru Protectia Copilului din zonele prin care treci. Cred ca te-ar ajuta cu o sala incapatoare si cu adunatul copiilor la ora stabilita.

      Ar fi frumos sa gasesti sponsori si sa le poti duce si biciclete :)

      Mult succes!

  2. Andrei

    Imi place ca esti optimist !Vorba lui Eminescu , in fiecare tanar Universul isi face incercarea sa. In plus fata de ceea ce a spus Vladimir : concentreaza-te pe o zona . Te inteleg , vrei ca actiunea ta sa rasune , e firescul romantism , vrei sa schimbi lumea ! Concentreaza Romania in jurul tau !

    1. Ciprian blogger

      Am ajuns la tot ceea ce am descris mai sus din dorinta de a participa la primul meu tur de ciclism. Faptul ca am ales sa fac si ceva frumos pentru cineva, este un plus. Cu toate astea, pana la vara, ma gandesc ca se vor schimba multe puncte in proiect. Sper sa iasa ceva frumos si sa reusesc cu adevarat sa-mi incep calatoria.

  3. Andrei

    Calea omului cinstit este blocata din toate partile de nedreptatile oamenilor egoisti si de tirania oamenilor diabolici. Binecuvantat fie acela care in numele milei si a bunavointei ii calauzeste pe cei slabi prin Valea Intunericului pentru ca el este cel care tine la tine si gasitorul copiilor pierduti.
    Si voi lovi cu mare razbunare si cu manie pe cei care incearca sa otraveasca si sa distruga pe fratii mei. Si vei sti ca numele meu este Domnul cand ma voi razbuna asupra lor.

  4. Lavinia

    Imi place ideea lui Vladimir :) suna bine de tot ….. probabil ca si copilasii se vor bucura mai tare de o bicicleta decat de o ora cu Tv`ul :)
    Succes in tot ceea ce vrei si ce vei face … :)

    1. Calin

      Numai ca sa fie treaba clara. Mie mi se pare ca ideea e a lui Ciprian. Restul sunt constructii.

  5. Pingback: Ce vrăji 2.0 (şi nu numai) mai fac unii bloggeri • Chinezu

    1. Ciprian blogger

      Traseu, ca tot proiectul de altfel, este inca in stadiul de schita. Multe s-au schimbat deja, multe se vor schimba. Cel mai probabil, daca am sustinere din partea blogosferei sibiene, vom face o actiune frumoasa si in acel oras! Bineinteles, cu promisiunea ca vei participa! ;)

  6. Camelia Florea

    Nu-i rea ideea cu desenele animate, ideal e ca o dată cu acele desene, să mobilizezi nişte sponsori locali sa facă mai mult pentru copiii necajiţi din comunitatea lor. Bicicleta ta şi desenele să fie pretextul, răsplata lor – pentru că, din păcate, toţi sponsorii au nevoie de o răsplată, să fie un articol despre ei pe blogul tău. După fiecare oprire tu sa scrii pe blog cum a fost în acea localitate şi cine te-a ajutat. Câteva poze cu zâmbete şi sponsori ar prinde bine tuturor iar piticii nu or să fie atraşi doar de bicicletă şi desene.. S-ar putea ca, la o parte dintre acei copii să le deschizi drumul către speranţa şi libertate, nu cred că te vor invidia – inocenţa înca mai există – , se vor strădui să te imite, vei fi un imbold. Succes!

  7. Şerban Stănescu

    Salut Ciprian!
    Voi spune dintru început că are rost să faci asta.
    Am citit mai sus un comentariu… Mă întreb dacă persoana are idee ce e aia orfelinat. Eu am. Am fost la vreo câteva şi „mi-am jurat în barbă”, ca sultanul din poveste, că în ziua când am să mp fac eu mare (…), o să îi trag în ţeapă pe toţi de la orfelinate şi în vârful grămezii, o să pun un anume ministru.
    Din fericire pentru mine, sunt o fire pacifistă, dar când şi când, diavolul din mine rânjeşte plin de satisfacţie, când vede scena cu dovlecii înfipţi în proţap…
    Am să spun doar atât: peste 85% din copii de acolo, suferă de psihoze şi analfabetism în forme cronicizate. Asta, pe lângă alte binefaceri cum ar fi SIDA, cancere diverse şi încă multe altele. Asta, în vreme ce personalul de acolo îşi ia liniştit renta viageră, de la ATM-urile sponsorilor oficiali.
    Fă asta, dar poate reuşeşti să şi filmezi, discret. Asta sunt sigur că o să scoată din capul unora, imaginile idilice despre orfelinatele din românica.
    Povestea e prea lungă şi îmi face prea rău ca să continui cu tot ce ştiu. Şi asta, direct de la faţa locului…

    1. Ciprian blogger

      Multumesc mult pentru parerea cel putin diferita. Ma bucur ca nu te-ai identificat cu cele spuse in celelalte comentarii si ai venit cu informatii veritabile. Voi tine serios cont de parerea ta si voi incerca sa aflu ce fel de copii sunt in fiecare din orfelinatele prin care voi trece.

      Stiam de la anumite persoane ca astfel de locuri nu arata deloc bine. Si ca sunt marginalizate intr-un asemenea hal, incat acei copii au slabe, dar slabe sanse la o viata macar normala. Din cele spuse de tine inteleg ca acei copii au nevoie de un zambet sincer!

  8. Pingback: Articolul cu numărul 500

  9. Mr.S

    Mai sta in picioare proiectul? Va fi solitar? Daca nu, stiu eu pe cineva care ar fi super incantat sa pedaleze alaturi de tine, asa, sa mai treaca plictiseala de pe traseu :D.

    1. Ciprian blogger

      Momentan, mă aflu în discuţii pentru finalizarea planului. Nu ştiu încă când plec! Despre cine este vorba? Un număr de telefon sau ceva date de contact?

  10. Pingback: În caz că vă întrebaţi ce-mi mai face vişinul

Tu ce părere ai despre articolul acesta? Scrie-mi mai jos și hai să începem o discuție!