Menirea cititorului faţă de cel care scrie

scris de | luni, 11 februarie 2013, 23:02 | 13 comentarii

Toţi bloggerii care doresc să facă treabă bună, scriu pentru a fi citiţi şi pentru a primi comentarii. Să spui că ai ales să îţi pierzi cel puţin patru ore zilnic în faţa laptopului doar pentru a scrie din pasiune, este o inepţie mai mare decât aşa zisul „jurnalism” practicat în cadrul emisiunii Acces Direct.

Dacă, totuşi, susţii că activitatea blogosferică stă doar la baza unei pasiuni inocente, cea mai simplă metodă prin care poţi dovedi acest fapt este închiderea comentariilor la toate postările.

Vreau să se înţeleagă de la început că scopul acestui articol nu este de a arunca cu noroi în bloggerii care scriu pentru că au auzit că se pot face nişte bănuţi din asta. Nu. Vreau să enumăr doar câteva dintre lucrurile pe care cititorii de bloguri ar trebui (trebuie) să le facă.

1. Să comenteze articolele citite:

Bloggerii au avut şi au în continuare două motive principale pentru care scriu: au ceva de spus şi vor păreri. Este ca-n şcoală; ridici mâna deoarece ai ceva de spus şi vrei să ştii dacă ceilalţi sunt de acord cu tine. Dacă cineva are ceva de comentat în legătură cu ceea ce ai zis, nu va ezita să o facă. Asta înseamnă feedback.

Dacă cel care scrie vede că articolele sale aduna o mulţime de comentarii şi oameni interesaţi de subiect, respectivul va avea un motiv în plus pentru a scrie. Un impuls care-l împinge de la spate să facă totul cu şi mai mult drag.

Concluzia: comentaţi articolele pe care le citiţi, dacă aveţi ceva de spus, pentru a-i arăta bloggerului că nu pierde vremea.

2. Să corecteze acolo unde este cazul:

Niciodată nu am simţit un gust amar atunci când am fost corectat sau când mi s-a semnalat o gogomănie scrisă pe blog. Ba din contră, m-am bucurat. Mi-am recunoscut greşeala, am corectat şi am învăţat ceva din respectiva „tragere de mânecă”. Până la urmă, nici n-ar trebui să fie o chestie negativă, care să-ţi dea ochii peste cap. Dacă există persoane care îţi corectează o anumită greşeală, înseamnă că undeva există oameni care te citesc şi cărora le pasă de imaginea pe care ţi-o faci.

Concluzia: corectaţi un blogger ori de câte ori este nevoie. Nu reprezintă un gest mitocănesc, ci un ajutor care-l va face pe autor să evolueze.

3. Să discute civilizat:

Referitor la situaţia de faţă, mereu am afirmat că accept o insultă atât timp cât este scrisă corect. Nu de alta, însă dacă tot sunt luat la bani mărunţi, măcar să înţeleg care este problema. Dacă vrei să-i spui unui om că este prost, că are principii idioate şi că nu ştie să se exprime corect, scrie-i în aşa fel încât să-l ajuţi.

Până la urmă, un blog este scris de un om civilizat, care ştie să scrie corect şi care dăruieşte lumii poveşti şi informaţii. Comentariile fără sens nu-şi au locul.

4. Să arate bloggerului că nu scrie degeaba:

Comentariile, adăugarea în bookmark, blogroll, menţionarea într-un articol, abonarea la feed, cererea de primire a articolelor prin email, likeul la pagina de facebook sau share-urile, dovedesc bloggerului că nu scrie pentru pereţi. O fi aşternutul literelor o artă umană, însă urmărirea sa se face tot cu ajutorul cifrelor.

Say what?

PS: Pentru cei care se întreabă de ce nu mai am zeci de comentarii la fiecare articol în parte, este din cauză că am renunţat la citirea blogurilor şi m-am axat pe scrierea lor.

Există 13 comentarii publicate la acest articol:

  1. Vladimir

    Sunt de acord, toata lumea care scrie in spatiu public scrie ca sa fie citita. Altfel si-ar pune blogul la privat sau ar scrie jurnal, cum faceau pe vremuri (desi pana si ala era lasat, feciorelnic, la indemana cui trebuia sa bage totusi cate un ochi). Pe langa insa, apar de multe ori si alte mici motivatii. Eu il folosesc si ca baza de date usor accesibila pentru, de exemplu, retetele de cocktail. Sau ca sa-mi amintesc cand naiba am fost pe undeva si mi-am cumparat ceva. Desigur, cel mai mult scriu ca sa obtin acel feed-back de la cititori. Sa fim intelesi, nu scriu pentru ei, ci pentru discutia cu ei. E o diferenta de nuanta. E instrument de socializare, daca vrei. Totusi nu petrec 4 ore pe zi. N-am atatea ore libere si am mult mai multe pasiuni decat bloggingul.
    In ce priveste sfaturile, eu comentez doar daca am ceva a spune. Adica daca ajung cateodata sa scriu „ce frumos” e pe bune. Adica chiar gasesc ca e „frumos”. Altfel n-as scrie ceva doar de fofo, ca sa arat ca am trecut si eu pe acolo (e la moda am vazut). De corectat, corectez daca consider ca e cazul. Trebuie sa fiu intr-o anumita dispozitie. Inainte o faceam des, dar am ovservat sa se starnesc polemici nesfarsite din care, toate partile implicate, ies cu exact aceeasi parere cu care au pornit la inceput :D. De discutat civilizat imi place sa cred ca mereu am facut-o. Daca nu mi-a iesit sunt diferentele de limba, totusi romana nu e limba mea si uneori suna mai neslefuit. Altfel, eu aprob in general toti trolii. Mi se par haiosi. Nu ma deranjeaza ca ma injura de loc. Fiindca pur si simplu nu ma intereseaza parerea lor despre mine.
    Cu punctul 4 eu am o problema. In general nu ma achit. Nu fiindca nu-mi pasa ci fiindca e o eticheta care imi cere efort suplimentar asadar, fiind lenes, nu-l prestez. Eu circul regulat pe anumite bloguri, le am in memorie, mi se rupe de celelalte instrumente de urmarire. Am vazut insa ca altora nu li se rupe si din cand in cand, cand am timp si chef, ma achit si de eticheta. Chiar asa, esti in blorgroll-ul meu? Trebuie sa verific.
    Apropo eu vizitez si comentez pe anumite bloguri fara sa astept reciprocitate. Adica te-as citi si ti-as comenta si daca nu mi-ai comenta. Nu vad conexiunea. Poti sa nu-mi lasi nici un comentariu, eu, daca gasesc ceva de spus, am sa-ti scriu oricum. Inversa e si ea valabila. Daca cineva imi comenteaza nu inseamna ca voi comenta si eu cu regularitate. Nici vorba. Intru desigur prima data sa vad cu ce se mananca. Dar nu stiu daca revin. Asta depinde de multe. Nici macar de cat de tare imi place blogul (sunt multe care imi plac si le vizitez foarte rar).

    1. Ciprian blogger

      Exista acum in lumea asta a blogurilor o anumita manuiala prin care se crede ca, daca lasi comentarii pe un anumit blog, persoana care il administreaza iti va lasa si ea comentarii pe blogul tau, asa de reciprocitate. Nu ca ar conta cat de prost scrie unul dintre ei sau mai stiu eu ce.

      M-am hotarat sa citesc mai rar blogurile si sa ma ocup mai des de blogul meu. Scopul cu care am inceput a fost sa scriu; nu sa citesc zeci de bloguri si sa las comentarii doar ca sa vina altii la mine si sa faca la fel. Acum ca stau cuminte doar la mine acasa, voi putea vedea cine comenteaza pe bune pe aici.

      Ai spus cateva lucruri adevarate in randurile de mai si te felicit pentru asta!

  2. Radu

    Cip, asta cu criticile, ți-o spun din proprie experiență (eu fiind un critic) că multă lume nu știe să le primească. Te contrazici cu omul, îi aduci argumente, îi pui link-uri spre alții mai deștepți ca tine, încerci să-i explici.. și el tot pe-a lui o ține, sau răspunde evaziv, sau schimbă subiectul.

    Și atunci mi se taie firul, mă supăr și plec!

    În rest.. toate cele de mai sus sunt bine spuse. E drept că cei mai deși cititori de bloguri sunt tot bloggeri, deci știu și ei ce vor, așa că ar trebui să ofere. Mă refer la feedback, atunci când e cazul. Adică să spui ceva când ai de spus, nu doar de prezență. Un like sau un +1 e de prezență.

    1. Ciprian blogger

      Dap, macar atat. Sa vada si bloggerul care-a scris ca cineva a fost acolo si i-a citit cuvintele. Referitor la critica, ti-am lasat un mic comentariu la articolul tau. ;)

      Bine-ai revenit!

    1. Ciprian blogger

      In primele patru zile m-am amuzat pe seama comentariilor lasate de cititorii directionati de tine! Cand am vazut ca activitatea lor a scazut, am facut modificarea! ;)

  3. Max Peter

    E imposibil să nu faci şi greşeli. Cel mai important (părerea mea) este să înveţi din ele. Să încerci să înveţi şi din greşelile altora.
    În rest, dacă există şi niţică pasiune, merge.
    Primeşti două feluri de înjuărturi de la cei care te vizitează şi mai şi comentează: aiurea, sau meritate. Încearcă să le distingi. Nu toţi sunt rău intenţionaţi.

Tu ce părere ai despre articolul acesta? Scrie-mi mai jos și hai să începem o discuție!