Mai avem demnitate? Mai avem curaj?

scris de | duminică, 17 februarie 2013, 23:58 | Tu ce părere ai? Hai să discutăm!

– Domnule Puric, ştiţi dumneavoastră de ce albia râului ce trece prin oraş este atât de latâ?
– Nu am idee, tinere! Spune-mi. Omoară-mi curiozitatea…
– Ca să se poată vedea pietrele de pe fund. Căci pietrele care-s acolo reprezintă sufletul apei. Ce folos să vezi ce-i deasupra, dacă nu-i poţi cunoaşte adâncurile?

Aceasta este întrebarea şi răspunsul pe care i le-aş fi adresat maestrului în momentul în care a cerut sălii să îi adreseze curiozităţile şi nelămuririle, după mai bine de trei ore de vorbit.

* * *

Domnul Dan Puric este un om complex. Întotdeauna îşi gândeşte răspunsul înainte de a-l rosti şi niciodată nu-ţi vorbeşte în necunoştinţă de cauză. A fost ceva superb să mă aflu într-o sală selectivă, să admir privirile bătrânilor, să observ surâsul scriitorilor şi să mă răsfăţ cu liniştea unui public admirabil. Un astfel de public merită felicitările oricui s-ar afla pe scenă, indiferent că vorbim de Dan Puric, Silviu Man sau Ştefan Ruxandra.

* * *

Din ciclul poveştilor spuse de maestru: cică pleacă ţăranul, copil fiind, spre şcoală. Ca să ajungă la şcoală avea de trecut printr-o pădure. Ori de câte ori a trecut prin acea pădure, niciodată nu a păţit nimic. Însă a venit o zi în care s-a întâlnit pe potecă cu lupul. Şi ce credeţi, s-a speriat? Ce a făcut? Să fi fugit? Nu! A luat-o pâş-pâş pe lângă el, cât să nu-l înfurie! Povestind unui prieten, ţăranul e întrebat:

– Da’ nu era mai bine dacă nu riscai nimic şi fugeai înspre casă?
– Ba da, dar oricât de frică mi-ar fi fost de lup, mai teamă mi-era fost de învăţător că întârzii la şcoală!

* * *

Ăsta-i Dan Puric, dragi prieteni. Ăsta-i omul care te face să conştientizezi că România arătată la televizor nu este România adevărată. Ca să distrugi un popor, trebuie să-i iei demnitatea; asta a explicat maestrul în cele trei ore petrecute în faţa publicului. Altceva nu mai este de spus.

* * *

Azi am citit Fii demn!carte a maestrului! V-o recomand! Am dat-o gata în cinci ore. Lectură uşoară, lejeră, intuitivă.

* * *

Notă de subsol. Acest articol vine ca un răspuns la cererea maestrului Dan Puric de a-i adresa o întrebare. N-am făcut asta în public şi nici nu cred că o voi mai face vreodată pe blog, însă mi-am luat meseria în serios şi-am scris despre învăţăturile sale, împărtăşite cu publicul în seara de 16 februarie, în cadrul sălii Casei de Cultură „Platon Pardău” din Vatra Dornei.

Tu ce părere ai despre articolul acesta? Scrie-mi mai jos și hai să începem o discuție!