Istoricul formatelor cinematografice utilizate în scopuri neprofesionale

scris de | sâmbătă, 10 martie 2012, 17:58 | 2 comentarii

Încercările de înregistrare a mişcărilor datează de foarte multă vreme, încă de când chinezii, în secolul XII î.e.n, derulau rulouri desenate, astfel realizându-se o relativă reproducere a mişcărilor. De atunci, omenirea a continuat cercetările în acest domeniu, în prezent acestea ajungând la un nivel la care nimeni nu s-ar fi gândit vreodată.

Apariţia cinematografului (termen introdus de Lumiere) a reprezentat, în primul rând, rezultatul cercetărilor şi a cunoştinţelor acumulate de-a lungul secolelor; la început, derularea şi reproducerea mişcărilor s-a realizat prin înregistrarea fotografică a fazelor distincte, creierul uman creând senzaţia de mişcare prin compunerea succesiunii de imagini proiectate pe ecran. Primul spectacol cinematografic (cu public) a avut loc la Paris, în dată de 28 decembrie 1895, când fraţii Louise şi Auguste Lumiere au proiectat o selecţie de filme în „Salonul indian”. În anii imediat următori, această artă s-a dezvoltat extrem de mult prin realizarea unor filme artistice, prin înfiinţarea unor mari studiouri şi prin punerea unor baze financiare a acestei noi industrii.

Pentru realizarea filmelor s-a generalizat utilizarea peliculei late de 35mm (inventată în 1889 de TH. A. Edison), urmând ca în anul 1925 să devină formatul standard al industriei. Din păcate, acest tip de peliculă nu era disponibil şi pentru realizatorii amatori deoarece: era inflamabilă, procedeul negativ/pozitiv costa mult, iar dimensiunile erau prea mari. Aceste impedimente nu au împiedicat totuşi pionierii de film amatorial să lucreze pe acest format. Din dorinţa dezvoltării rapide a acestei arte, atât înainte, cât şi după anul 1895, zeci de inventatori au încercat să pună la punct diverse sisteme cinematografice mai ieftine şi mai practice. Numai până în 1937 au fost înregistrate peste 400 de astfel de invenţii importante.

Cei mai renumiţi paşi în istoria formatelor dedicate amatorilor, căci despre acestea discutam iniţial, sunt în ordine cronologică:

1895 – Birt Acres, realizează Kinetic Camera ce utiliza peliculă lată de 17,5 mm, cu perforaţii pe o singură margine;
1900 – Firma Reules, Goudeau & Cie Paria, începe să utilizeze Mirograful cu peliculă de 21 mm, cu perforaţii pe ambele laturi;
1903 – Firma Ernemann A.G. (Dresla), realizează peliculă de 17,5 mm cu perforaţii centrale;
1922 – Apare formatul 9,5 mm, realizat de firma Pathe France, cu perforaţii centrale, destinată utilizării în scopuri amatoare;
1923 – Firma Victor (S.U.A) produce cinecamera cu peliculă de 16 mm, cu două rânduri de perforaţii şi suport neinflamabil;
1926 – Apar primele cinecamere Pathe-Baby de 9,5 mm, cu posibilitatea de a filma fără a se folosi trepiedul (în imaginea următoare);

1928 – Firma Kodak lansează primul film color, numit Kodacolor, de 16 mm;
1932 – Apare primul proiector sonor pentru film, de 16 mm, cu citire optică, numit Filmosound, al firmei Bell & Howell (în imaginea următoare);

1950 – Firma S.O.M.-Berthiot comercializează transfocatorul Pan-Cinor pentru formatul de 16 mm;
1957 – Se realizează o serie de îmbunătăţiri a cinecamerelor pentru 8 mm, precum: expunere cu reglare automată, sisteme de casete pentru filmul de 2×8 mm şi adăugarea motoarelor electrice în locul celor cu arc;
1964 – La şedinţa anuală a Societăţii Tehnicienilor de Film şi TV din S.U.A şi Canada, se discută posibilitatea lansării unui nou format de peliculă, numit Super 8;
1969 – Firma Bauer-R.F.G. creează un model de cinecameră, având obturatorul cu unghi variabil şi derulare înapoi pentru film, ambele comenzi fiind automate;
1974 – Apare Beaulieu 5008 S, camera sonoră de înaltă performanţă (în imaginea următoare);

1977 – Sunt prezentate primele cinecamere cu sistem de focusare automat, numite Autofocus Visitronic;
1978 – Firma Polaroid pune la dispoziţie pentru studiul unor fenomene rapide, o nouă cameră cu fregvenţă de filmare între 1 şi 300 imagini pe secundă;
1979 – Este lansat un nou sistem autofocus, de către firma Canon;
1980 – La târgul internaţional „Fotokina `80”, din Koln, este generalizată ideea sistemelor modulare: Agfa Family, Chinon System 8 şi Bell & Howell 645.

Din anii imediat următori, se începe cercetarea în domeniul cinematografiei digitale, subiect ce nu are legătură cu titlul acestui articol. Unele informaţii şi fotografii au fost preluate din cartea domnului Mihai Musceleanu, „Formatul Super 8”, volumul I, 1980. Vă mulţumesc pentru atenţie, iar până data viitoare vă doresc o seară plăcută!

Există 2 comentarii publicate la acest articol:

  1. gelu

    intradevar frumos articolul dar sa nu uitam ca fratii lumiere au deschis poarta cinematografiei dar internetul si televiziunea prin calu au inchis majoritatea salilor de cinematograf din romania

Tu ce părere ai despre articolul acesta? Scrie-mi mai jos și hai să începem o discuție!