Impresii după prima mare tură de ciclism a anului

scris de | sâmbătă, 30 iunie 2012, 13:00 | 4 comentarii

Toate detaliile traseului: aici.

În primul şi primul rând, sincer să fiu, chiar mă bucur că am avut parte doar de vreme bună! Nori nu prea au fost şi soarele mi-a cam bătut în părul de-mi ieşea prin găurile căştii de protecţie, însă totul a decurs aşa cum mă aşteptam!

Ştiţi că ziceam în articolul precedent, în care-mi anunţam plecarea în tura de ciclism, cum că dau startul undeva în jurul orei şapte? Ei bine, m-am trezit eu frumos la şase şi 40 de minute să pot pleca la cât stabilisem, însă când m-am uitat afară să mor, nu alta! Ceaţă de nu vedeai la trei metri în faţă! Aşa că, ce am zis: mă pun frumos în pat şi dorm până la nouă şi plec atunci. Şi aşa am şi făcut!

Am plecat de acasă la ora nouă şi 42 de minute, mai pregătit ca niciodată! Mă gândeam că o să fac cel puţin patru ore pe traseu, până la Bistriţa; până la urmă aveam de trecut Pasul Tihuţa, cunoscut pentru căţărările şi coborârile pe care le oferă şi de urcat la o altitudine de nu mai puţin de1187 metri! Cu toate astea, am ajuns în Bistriţa la ora 13 şi şapte minute! Adică am făcut 70,7 kilometri în trei ore şi 25 de minute! Înapoi, am făcut patru ore şi 11 minute; eram mai obosit, iar urcarea a fost mult mai lungă! Deh…

V-am făcut şi o fotografie să vedeţi cât de mândră îmi stătea cursiera lângă semnul ce dovedea că am parcurs prima jumătate a traseului:

Ce m-a încântat grozav a fost faptul că o maşină, cu număr de Germania, m-a depăşit claxonând ritmic; un fel de îndemn de a merge mai departe! Anonimule, oricine ai fi fost, eu ţi-am urat să ai parte doar de drumuri bune!

Mă aşteptam, cu toate că era vineri, însă sărbătoare, să întâlnesc mai mult de un ciclist pe tot traseul! Anul trecut, când am parcurs doar un sfert din traseu, am avut prilejul de a mă întâlni cu nu mai puţin de şase grupuri şi doi ciclişti individuali; adică undeva la un număr de 20, chiar 22! Ieri, din păcate, nu am dat decât peste un bistriţean, Niculae Roşiu, ce m-a însoţit până în vârful Pasului Tihuţa; de acolo s-a întors acasă (Bistriţa), iar eu mi-am continuat drumul către finish-ul traseului!

PS: Redactore, nu mă aşteptam să te întâlnesc tocmai ieri; noroc de claxoanele tale, ca de nu, nici nu ridicam privirea din asfalt să văd cine mai trece pe lângă mine! Drumuri bune şi ţie!

Există 4 comentarii publicate la acest articol:

Ce părere ai despre acest articol?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.