Greșeli făcute în blogosfera românească (1)

scris de | luni, 6 august 2012, 19:07 | 19 comentarii

Trecem direct la subiect, da?

Pauze mari între articolele blogului – dacă azi publici un articol (plătit şi scris doar ca să iei banii), peste două săptămâni altul, iar peste o lună jumătate încă unul, nimeni nu va crede că în jurul blogului există o comunitate fidelă. Nici nu are cum! Dacă ai un loc de muncă solicitant, însă vrei să ai şi un blog, mediocru să spunem, este recomandat să îţi faci un program. Îţi alegi zilele ceva mai libere şi îţi spui că atunci trebuie să scrii. Astfel, vei reuşi să atragi persoane noi pe blog, să îţi formezi o comunitate, care la rândul ei va mai forma o comunitate, iar totul se va lega. Cititorii vor reveni în zilele în care ştiu ei că tu publici conţinut proaspăt, iar rotiţele vor începe să se învârtă ceva mai eficient. Dacă totuşi vrei să sari peste sfatul acesta şi continui să scrii dezordonat, e bine să nu te aştepţi la cititori fideli.

Prea puţin conţinut unic, relevant – să spunem că aseară ai scris un articol (nu contează despre ce) care ţi-a adus un număr de unici mai mare decât media generală şi un număr de comentarii net superior posturilor anterioare. Eşti mulţumit de prestaţia personală şi de rezultate, aşa că mai scrii ceva. Lauzi o reclamă nouă, pui un citat dintr-o ştire mondenă, o listă de articole, o melodie de pe youtube. Acum ai creat cantitate, însă ai omis calitatea pe care ai oferit-o în articolul care a stârnit reacţii. Total greşit. Dacă scrii, fă-o eficient. Încearcă să ai o voce, să ai propria opinie, propria părere. Nu transforma blogul într-un ecou al mass-mediei.

Lipsa paginilor „despre” şi „contact” – tocmai am căutat ceva despre un produs nou apărut pe piaţă, iar întâmplarea a făcut ca în rezultatele google să îmi apără şi un articol din blogosferă. Am dat click şi l-am parcurs. Mi-a plăcut cum ai scris despre ceea ce mă interesa, aşa că am accesat pagina de home a blogului. Am văzut titluri bune, conţinut util; ba chiar m-am abonat şi la rss. Devin entuziasmat în ceea ce priveşte blogul şi vreau să aflu mai multe despre persoana din spatele său. Din păcate nu dau de pagina despre. Vreau să îţi spun asta, în privat, însă nu găsesc nici pagina de contact. Degeaba ai tu un blog bun, cu conţinut util, dacă eu, vizitatorul, nu pot şti cine eşti, ce vârstă ai, unde locuieşti, unde munceşti, ce şcoală ai făcut. Partea asta a postului ar trebui să te împingă să oferi comunităţii tale puţin din cine şi ceea ce eşti tu. Preventiv.

Feedul rss nu funcţionează – îmi place cum scrii, că ai o voce, ai propria părere, creezi conţinut util, ai un blog simplu şi curat, îţi respecţi cititorii, scrii zilnic, aşa că mă abonez la feedul rss. Ştiu din ceea ce am văzut la tine pe blog că scrii în jur de şapte articole pe săptămână, însă de câteva zile nu primesc nimic nou pe mail din partea blogului tău. Te caut în istoricul browserului, iar după vreo 20 de minute te găsesc. Intru şi văd că de la ultima mea accesare ai mai scris încă 9 articole, însă eu nu am primit niciunul, cu toate că ţi-am folosit butonul de rss. Îmi dau seama că ceva nu merge bine şi te adaug în bookmark. Uit de tine şi revin după 2 săptămâni. Practic, îţi puteam deveni cititor fidel, însă m-ai pierdut cu rss-ul. După toate astea, nu crezi că e mai ok să te abonezi chiar tu la blogul tău şi să verifici sistemul pentru ca eu să nu întâmpin problemele anterior explicate?

Nu menţionezi sursa – să zicem că ai publicat pe blog o fotografie, fără watermark, despre care ai spus şi câteva cuvinte. Foarte bine, ai scris un post nou, ai creat un oarecare conţinut. Să spunem că mi-a plăcut; ba mai mult am scris şi un scurt comentariu. Ies de pe blogul tău, iar în scurt timp ajung pe-un altul unde, ciudat, văd aceeaşi fotografie. Soarta face ca de această dată să dau peste blogul de care aparţine imaginea. Pe tine, cel care ai publicat fotografia fără să citezi sursa, te voi lua drept furăcios şi te voi da uitării. În schimb, pe deţinătorul de drept îl voi băga la rss. De curiozitate. Ia ghiceşte, cine pierde?

Stai pe aproape, partea a doua a seriei va apărea cât de curând. Nici abonarea la blog nu strică.

* via Zoso

Există 19 comentarii publicate la acest articol:

  1. Vladimir

    Pai da, dar tu pornesti aici de la ideea ca respectivului bloger ii si pasa de vizatorii unici sau de pozitia in vreun clasament oficial. Ceea ce nu e mereu adevarat. Multi nu scriu pentru public sau pentru a-si face reclama, ci fiindca asa se simt bine. Sau au niste scopuri foarte clare, dar de complet alta natura (de exemplu statistica, studii de caz, se joaca, invata o limba, comunica cu nativii). Uite, de exemplu, eu scriu doar cand am chef. Putin imi pasa de pozitie, de unde si absenta unui blogroll. Adresele celor ce ma intereseaza le retine firefox. Blogul meu exista ca sa imi exersez romana, sa ma simt bine, sa invat expresii noi si sa stau de vorba cu nativi romani. De unde, la inceput, mi-am boicotat toti prietenii de alte nationalitati ce incercau sa comenteze in alta limba decat romana. Traficul si vizibilitatea nu-s scop in sine pentru multi. Nu zic, dau adictie, pana si eu ma uit de curiozitate pe ce pozitie sunt, dar sincer mi se cam rupe. Cine vrea sa ma citeasca bine, cine nu, la fel de bine. Eu la fel, citesc pe cine-mi place. Nu intentionez sa-mi „tin” cititorii. Stau daca vor ei, dar eu categoric nu voi face vreun efort suplimentar sa-i mentin.

    1. Ciprian blogger

      Eu nu am scris articolul pentru a-i invata pe unii cum sa-si retina cititorii, ci cum sa-l faca mai util. Mi usor de navigator, mai simplu, mai curat.

      Daca tu scrii pentru a invata limba romana, foarte bine. Exista multi altii care scriu pentru o comunitate de vizitatori, pentru oameni care citesc, care comenteaza, etc.

  2. Nice

    Imi pare rau ca trebuie sa te dezamagesc crunt, dar eu sunt un cititor de bloguri si nu ma intereseaza varsta sau scoala unde a invatat posesorul blogurilor pe care le urmaresc cu mare interes. Eu stiu sa citesc printre randuri, imi este suficient ce-mi spune, cat imi dezvaluie omul in articole. Uneori spune mai mult decat e nevoie. ;)
    Unde munceste omul pe care-l citesc? La ce mi-ar folosi aceasta informatie?
    Eu cred ca tu faci o grava confuzie intre blogger si jurnalist. Eu scriu pentru ca sunt pasionata de scris, scriu de placere, nu castig o paine de pe urma bloggingului, nu am pretentii de ziarista.
    Nu toti bloggerii sunt ahtiati dupa advertoriale…

    1. Ciprian blogger

      Cine, de unde, varsta, scoala, loc de munca erau doar exemple venite pe moment. Spun doar ca pagina despre este foarte utila, mai ales cand cineva vrea sa stie cine esti. Un bun exemplu sunt tocmai eu (modest, stiu). Redactorul de la radioul la care lucrez in prezent mi-a citit blogul, i-a placut, a citit pagina despre, iar apoi a folosit pagina de contact pentru a da de mine. M-a invitat intr-o emisiune, iar dupa circa o luna era parte din echipa lui.

      La partea cu advertorialele tin sa te contrazic putin; toti bloggerii incepatori si-au pus problema banilor veniti din blogging. Au aflat din google despre articolele sponsorizate si i-au dat bice. Au inceput sa scrie cate 100 de cuvinte despre un produs slab pentru 9 lei. Personal, nu mi se pare ceva foarte in regula.

      Daca am spus ca un blog are nevoie de o pagina despre omul din spatele sau nu inseamna ca fac confuzie grava intre blogger si jurnalist. Parerea mea!

  3. Vladimir

    Pai atunci de ce insisti pe pierdutul cititorilor in fiecare paragraf? Ideea ar fi fi, zic eu, sa scrii despre ceva, nu pentru cineva. Si anume atunci cand ai chef nu de frica ca-ti fug cititorii

    1. Ciprian blogger

      Vladimir, iti inteleg ideea. Si sunt de acord cu ea!
      Exista o anumita categorie de bloggeri care au nevoie de sfaturile astea; ma refer la bloggerii care vin din urma, cei incepatori, tineri, amatori. Printre care ma numar si eu. Ceea ce am scris in articolul acesta am invatat de la un alt blogger, astazi ajuns printre cei mai buni. Nu dau nume, ca nu se cuvine. Am vazut ca sfaturile lui m-au ajutat, asa ca le dau mai departe. Pentru cine are ochi sa citeasca si minte sa bage la cap.

      Sa nu te superi pe mine ca-ti spun, insa daca ai pune un mai mare accent pe blogging ca formare de comunitate si creare de pareri si discutii, ai reusi destul de multe. Sa nu mai vorbesc de faptul ca povestea ta este superba! Faptul ca ai invatat limba romana prin scris e ceva de apreciat.

    2. Vladimir

      Da, probabil ca ai dreptate, de fapt sigur ai dreptate, ca in orice activitate in care implici suficient de multa energie, intr-un mod bine structurat si organizat si in blogging poti avea succes cu o strategie buna. Problema e ca eu unul nu sunt motivat. Adica am succesul pe care mi-l doresc in viata reala, cu meseria mea si nu prea-s dispus sa investesc multa extra energie in ceva de genul asta. Pe scurt nu mi se pare ca ce-mi iese din blogging e suficient de valoros/satisfacator incat sa justifice investitia mai mare decat o fac deja. Si daca vrei sa-l faci la nivel de meserie e investitie. Inclusiv de bani.
      Problema este ca sunt adult si am o meserie care necesita atentia mea. Am noroc ca-s bun la ce fac, imi place si-mi vine usor, drept care nu sufar din cauza asta (multi sufera). Apoi am alte hobbiuri care-mi ofera o mai mare placere, asadar au prioritate. Nu ma inelege gresit, imi place bloggingul, mi se pare o chestie interesanta, dar nu mi se pare ca are suficient potential cat sa merite vreo dedicatie maxima. Adultii functioneaza pe baza de prioritati pe motiv de timp limitat. In afara de un head-hunter sau un anumit gen de femei (ma refer aici la adulti), n-ai sa vezi prea multi citind pagina despre sau contact (afar’ de cazul cand vor sa injure pe careva cu pasiune). Pur si simplu cineva intra, citeste titlul, scroll rapid printre paragrafe si daca nu l-ai captat in prima secunda..adios. Ca-i de lucru, mai sunt copii, nevasta vrea ceva, mai e si-un Diablo, mai e si-o amanta, masina, prietenii, berea. Ca sa faci un adult sa te citeasca constant nu-s de ajuns sfaturile de mai sus, care-s mai mult de „cosmetica”. Astea au efect la pustime. Cu o alta valoare a timpului, un alt gen de curiozitate si mai ales cu o mai mare capacitate de concentrare. Ca adult, cu mici exceptii, asta s-a dus. Esti multitasking. Ca sa tii adultii destepti si ocupati (adica genul ce vrei sa te citeasca) iti trebuie substanta. Ceva extra. Ceva ce n-au mai citit. Si nu uita. Sunt adulti, au citit multe (e de sperat..:P). Un stil de scris nou sau macar misto, un subiect teribil, ceva sa-i faca nostalgici, vreo poza teribila. Uite pana si subiectele alea scurte cu o poza au un rol. E un respiro. Chiar si pentru cititori.
      Gandeste-te ca ai un produs de vandut. Cui vrei sa i-l vinzi? Ce segment de piata vizezi? Ce interval de varsta? Cum il atragi? Ai de vanat doar :). Oricum, succes mult, am sa urmaresc cu mare interes.

    3. Ciprian blogger

      Merci.

      Totusi, multi nu vor lua in seama, avand in vedere faptul ca sfaturile vin de la un blogger care si-a inceput cariera serios din septembrie 2011…

  4. Arhi

    eu doar un singur lucru remarc. articolele gen how to blog, blog nettiquette etc, cand vin de la un blogger care are blog din septembrie 2011 nu sunt luate in seama de nimeni. stiu ca tentatie e mare, dar antecomentatorii ti-au explicat mai bine. iar ca blogger, cand scrii avand in minte doar textul sa nu imi pierd cititorii, vei esua grav la un moment dat. cititorii vin daca ai o opinie, daca ai ceva de spus, daca prezinti credibilitate si daca se identifica cu tine.
    dupa cum vezi, nici unul din comentatorii tai nu s-a identificat cu tine.

    1. Intuneric

      Mi-as permite sa te contrazic (partial). Nu stiu daca cititorii de bloguri cauta bloggeri cu care sa se identifice, cat bloggeri capabili sa exprime idei originale intr-un mod coerent.

  5. cristina

    sunt de acord cu Intuneric.am inceput sa citesc articolele lui ciprian si nu pentru ca ma identific cu el.sunt curioasa cum percep si altii anumite evenimente sau situatii.desigur ca il voi contazice maxim la un moment dat sau il voi lamuri de ce un mic costa 2 lei la terase:))

  6. cristina

    ideea e sa-ti exprimi punctul de vedere…sa dai un subiect de discutie.nici sa nu incerci sa multumesti pe toata lumea.niciodata.nici in viata de zi cu zi…e pierdere de timp.

    1. Ciprian blogger

      Exact ceea ce ai spus tu se poate lua ca definitia blogosferei si a blogurilor sale.

Ce părere ai despre acest articol?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.