Materialele cu titlul „Filme de peste săptămână” fac parte dintr-o serie de articole cu privire la producțiile pe care le urmăresc săptămână de săptămână fie pe platformele de streaming online Netflix și HBO GO, fie pe posturile de televiziune sau pe diverse site-uri.
Prisoners (2013)
Este printre cele mai bune filme apărute în anul 2013 și văzute de mine până în momentul de față. Regia lui Denis Villeneuve este foarte bună, iar interpretările lui Hugh Jackman și Jake Gyllenhaal sunt aproape perfecte. Își merită locul avut în Top 250 IMDb.
Gran Torino (2008)
Niciodată nu l-am văzut pe Clint Eastwood mai morocănos decât în rolul din filmul ăsta. Și regia și scenariul sunt foarte bune, iar filmul este de recomandat și altora.
Up in the Air (2009)
O dramă romantică cu George Clooney în rolul principal. Scenariul se detașează de restul filmelor americane. Jason Reitman este un regizor destul de bun, dacă este să îl iertăm pentru „Juno”.
How To Train Your Dragon (2010)
Este printre cele mai bune animații văzute până acum. Sper ca partea a doua să fie la fel.
„The Internship” este o elaborată reclamă pentru Google. „This Is the End” a fost cumplit. „How to Train Your Dragon” este excelent, dar ca și „Despicable Me 2”, mă tem că urmarea va pica victima comercialului. „Prisoners” este un thriller care te acaparează, dar cu scăpări de scenariu inexplicabile.
„Gran Torino” este bun, Eastwood știe mult mai bine să facă filme decât să și joace în ele. „The Hobbit: An Unexpected Journey” e bun, cu muzică și peisajele Noii Zeelande care fac toți banii. „The Polar Express” e fain! Păcat că după atâta timp nu reușesc să găsesc o versiune 3D funcțională. „Up in the Air”, senzația mea a fost că fără Clooney de filmul ăsta se alegea praful.
Mi-a plăcut rolul lui Eastwood în „Gran Torino”. Nici acum, după câteva zile de gândire, tot n-am reușit să găsesc un alt actor care să fi interpretat mai bine; nici măcar Clooney, fără de care „Up in the Air” ar fi fost doar un rahat în care ar fi călcat mulți pasionați de film. Legat de „Prisoners”, nu am înțeles finalul. De ce să lași actorul principal fără scena de scăpare din situația critică?
N-am auzit până acum de Aaron Guzikowski, scenaristul filmului, și nici n-am văzut alte filme scrise de el, dar gândirea sa mă depășește. N-am urmărit „Despicable Me 2”, dar sunt convins că nu e mai bun decât prima parte. La fel cum nici „How to Train Your Dragon 2” nu are cum să fie mai bun decât primul. Chiar aseară m-am uitat la „Monsters Inc” și „Monsters University”, iar cel din urmă n-a reușit să-l depășească pe celălalt la scenariu sau roluri.
De obicei, în seriile de filme intră mulți bani și multă muncă, iar iluzia că o continuare rupe topurile și miile de tocuri de bilete în cinematografe distruge filmul.
Legat de „Prisoners”. Finalul să zicem că merge (Loki aude fluierul și sigur, dat fiind istoricul său de polițist inteligent, capabil să pună cap la cap bucățele de informație, va descoperi sursa sunetului), dar:
1. Unde este labirintul (maze) în filmul ăsta? Motivul labirintului sare în ochi încă de pe afișul filmului. Tipii ăia doi cu sechele bâiguie despre labirint, dar Loki înțelege care-i treaba cu labirintul abia după ce, din pură întâmplare, zăbovește mai mult asupra unei fotografii. Prea multă importanță acordată acestui motiv și prea puțin impact are apariția efectivă a lui în film. Dacă acțiunea ne-ar fi condus într-un labirint propriu-zis, ori dacă personajele principale s-ar fi chinuit de la bun început să găsească un labirint, doar ca să descopere în final simbolistica lui, filmul ar fi fost mult mai spectaculos.
2. De ce a trebuit torturat și aproape omorât tânărul acela? Într-adevăr, Keller este o combinație extrem de sensibilă între un tată disperat și un individ pentru care scopul scuză mijloacele, dar impactul psihologic este mult prea brutal pentru rezultatul oferit, respectiv zero, căci tortura nu oferă nicio informație relevantă, doar un indiciu care capătă sens doar coroborat cu altele, descoperite în circumstanțe complet diferite.
3. De ce, împușcat în cap, Loki nu cere ajutoare, ci riscă propria viață și pe cea a fetiței, în cursa nebunească spre spital? Vizual, scena mi-a plăcut foarte mult, dar este complet ilogică.
Sunt niște semne de întrebare cam mari care îi răpesc filmului laurii pe care i-ar fi meritat. „Prisoners” este un film perfect pentru un revelion intim, lângă brad, cu o cană de vin fiert în mână, dar rămâne numai cu patru stele din cele cinci la care era îndreptățit să aspire.
O recomandare ar fi să dai note filmelor văzute, gen IMDb, ca să nu existe loc de interpretare. Din lista ta am ochit două titluri care au fost propulsate mai sus în lista mea.