Au trecut mai bine de două luni de când Iubesc Vatra Dornei, pagina de Facebook, a fost lansată la apă și lăsată să plutească pe un curs căruia nu îi prevedeam tocmai cel mai lin drum. Pentru că în Vatra Dornei nu toată lumea se pricepe să intre pe „internetul ăla nenorocit” ca să vadă ce se mai întâmplă dincolo de ograda fiecăruia în parte.
Interesant a fost că în prima lună nu a știut nimeni cine era persoana care s-a ancorat într-un asemenea proiect și, mai ales, de ce. Pentru că înainte de toate oamenii caută un motiv. Ei nu văd plăcerea de a exersa fotografia, de a da curs unei pasiuni vechi sau, pur și simplu, dorința de a lăsa ceva pentru posteritate. Nu, ei caută acel motiv care să le pornească mintea distructivă. Să aibă un punct de reper atunci când caută nod în papură.
Și mai interesant a fost că în a doua lună majoritatea lumii începuse să afle cine a îndrăznit să spună public că iubește orașul ăsta nenorocit. Mulți s-au mirat. Și mai mulți m-au întrebat de ce nu am scris nimic despre asta pe blog. Sau de ce am ținut doar pentru mine. Le-am explicat că voiam ca proiectul să rămână anonim. Să existe și atât. Oamenilor nu le-a ajuns și au început să caute vinovatul, la fel cum au făcut și în cazul avionului prăbușit zilele astea.
Poate că nu aș fi scris nici astăzi despre Iubesc Vatra Dornei, dar se pare că întotdeauna a existat și va exista un moment care să îți ofere scânteia de care aveai multă nevoie. Astăzi am ieșit în parcul orașului ca să îl trag pe Mihai Eminescu în câteva imagini și să îl pun pe pagina de Facebook. Apoi să fac câteva fotografii cu zăpada care a căzut zilele astea peste oraș.
Am dat câteva ture foișorului din centrul parcului, apoi m-am îndepărtat. De fapt, căutam un unghi bun să îl fac să dea mai bine în fața obiectivului. Am tras cinci cadre și am revenit de unde plecasem. În tot acest timp, două persoane trăgeau tabac în plămâni de pe una dintre băncile din foișor. Amândoi pe la 25-30 de ani. În timp ce mă uitam peste imaginile din aparat unul dintre ei mă întreabă mai pe furiș:
– De ce ne faci poze?
– Am o pagină pe Facebook, Iubesc Vatra Dornei se numește, pentru ea fac fotografii.
– Ah, acolo unde se pun poze din Dorna?
– Da, aia! Nu știu dacă o știți.
– Ba da, gata, știu! Am dat și eu like.
Am zâmbit și apoi m-am blocat. Dintr-o dată. Începe și el să zâmbească și se întoarce la femeia sa. Nu îmi dădusem seama ce tocmai se întâmplase. Cineva chiar îmi aprecia munca. Și mi-a spus asta în față. Sau poate făcea doar la bășcălie. Nici acum nu știu ce să cred, dar dacă se întâmplă să citiți asta vreau să vă mulțumesc.
