Cum e să te simți … european (I)

scris de | duminică, 22 aprilie 2012, 19:36 | 9 comentarii

A doua parte a articolului, aici.

Vă anunţam acum patru zile, aici, de faptul că am fost plecat într-o călătorie din obligaţie … părintească. Mai exact, am vizitat, ca în fiecare vacanţă, Bacăul. Despre cum a fost cu dusul, vă povestesc într-un articolul următor; acum aş dori, însă, să vă mărturisesc cum, la întoarcere, am reuşit să mă simt european. Pentru mine este dificil să am parte de aşa ceva în fiecare zi, deci vă imaginaţi zâmbetul pe care l-am purtat. Cei drept, nu mai mult de câteva ore; însă, puterea cu care se manifesta sentimentul întrecea orice imaginaţie. Luând-o cu începutul, însă.

M-am trezit la ora cinci dimineaţa, aveam autobuz din Podu Turcului (90 km distanţă de oraşul Bacău) la ora şase; puteam să mai dorm încă jumătate de oră în plus, însă trebuia să îmi fac patul, să găsesc toaleta şi să mai ronţăi şi un măr înainte de plecare. Plus că am fost nevoit să îmi caut şi ciorapii, pe care, cu o seară înainte, eram convins că i-am aşezat frumos lângă restul hainelor cu care urma să mă îmbrac. Normal, erau acolo unde i-am pus, însă ochii de „adormit trezit mai repede decât curcile” îmi tot dădeau cu firma în cap că dispăruseră. Ceva normal. Revenind, am făcut ultimele lucruri din lista amintită, m-am îmbrăcat, ba chiar am degustat şi o gură de apă, după care, undeva în jurul orei cinci şi vreo 40 minute, mi-am luat rucsacul în spate şi geanta în mâna dreaptă, în cea stângă aveam telefonul, scriam pe facebook (da, da, ştiu!), recunosc şi am apucat calea staţiei din care urma să iau autobuzul, autocarul sau cum vreţi voi să-l mai botezaţi.

Am ajuns acolo cu cinci minute mai repede; încă scriam pe facebook. Vroiam să las un gând şi pe blog, însă browser-ul refuza să finalizeze conexiunea la wordpress, din păcate. Nici twitter-ul nu prea era de acord să îl deschidă. În fine. Se făcuse fix; îmi aţintisem privirea către direcţia din care trebuia să se zărească făt-frumos (autocarul, în situaţia de faţă). Se făcuse şi cinci. Şi zece. Ba chiar şi 14. Într-un final apare. Urc. Şoferul, cu faţa lui obosită (urma să aflu că se trezise deodată cu mine, deci să nu îi reproşăm nimic), mă întreabă unde merg. Bacău răspund. 18 lei biletul; îmi răspunse, pe un ton liniştit.

Plătesc, pun bagajul lângă mine (rucsacul pe scaun, geanta lângă) şi mă aşez. Unde altundeva dacă nu pe primul rând de banchete. Ce-i drept, aveam şi de unde alege. Autocarul era gol, doar ce urcasem din prima staţie. Îmi pun căştile în urechi, parcurg rapid lista de melodii şi aleg: Celine Dion – Je ne vous oublie pas. Nu mi-a fost prea greu să pun ochii pe exact acea piesă; este una dintre puţinele melodii care îmi plac cu adevărat; sau poate şi pentru că îmi aminteşte de iubită… A urmat: I can`t just stop loving you şi Hold my hand, ambele ale lui Michael Jackson, Eyes open – Taylor Smith. De astea. La un momentdat, dacă ţin bine minte, am reuşit şi să aţipesc pentru câteva minute.

Mama fusese vigilentă şi îmi dăduse trezirea imediat. Cu privirea adormită şi puţin ameţit, răspund:
– Da! eu.
– Ce faci? Ai plecat? Ai prins autocarul? Ai plătit? (clar) spuse mama.
– Da, am urcat, am plătit şi am şi reuşit să ne punem în mişcare. (eu, puţin arogant).
– Bine că ai plecat cu bine! Ai grijă. Pa! (reuşise să mă expedieze imediat).
– Pa, mama!

Staţi pe aproape; urmează partea a doua a drumului de la Podu Turcului la Vatra Dornei. La finalul seriei; trei, patru articole, veţi înţelege şi de ce m-am simţit european în acea zi. V-am ţucat.

Există 9 comentarii publicate la acest articol:

    1. Mihaela C.P.

      Pana acum nimic diferit de viata de zi cu zi a unui român si european plecat in vacanta la …parinti (suna mai bine la bunici).Dar frumos povestit .

    2. Ciprian Pardău blogger

      O realitate care nu ma prea incanta… totul este sa urmaresti pana la final. Atunci vei intelege, sper, ce vroiam sa spun! Seara placuta iti doresc!

      PS: La bunici am fost!

    1. Ciprian Pardău blogger

      Asta am si avut intentia sa fac; am dorit sa atrag cateva persoane in acest articol si se pare ca am reusit. Sper sa nu va dezamagesc. O saptamana cat mai de succes sa ai!

  1. Pingback: Cum e să te simți … european (II) « Ciprian Pardău

  2. Pingback: Cum e să te simți … european (III) « Ciprian Pardău

  3. Pingback: Cum e să te simți … european (IV) « Ciprian Pardău

Tu ce părere ai despre articolul acesta? Scrie-mi mai jos și hai să începem o discuție!