Ieri dimineață m-am trezit pe la 06:30 pentru că aveam programate niște treburi prin oraș și pe la 07:00 voiam să plec de acasă. Oră la care temperatura de afară era de -8 grade. Mi-am luat bocanci în picioare, un pulover gros pe sub geaca de iarnă, căciulă și mănuși. Pe la 11:00 o luasem înapoi spre casă, afară deja erau 6 grade, iar eu mergeam cu geaca descheiată.
Ajuns acasă, am deschis fereastra să se aerisească puțin în camera de zi, iar geamul a rămas așa pentru câteva ore fără să se simtă frigul prea tare. Unde mai pui că mai bătea și soarele în camera de zi. Iar surpriza cea mare a venit seara când, undeva pe la 23:00, a început să ningă. După cum se vede și în fotografia pe care am făcut-o undeva pe la unu noaptea.
Oră la care afară erau două grade. Cu plus.
Pe mine mă întristează schimbarea climatului. Îmi este dor de gerul și zăpada de odinioară. La ultimul ger îmi aduc aminte cum am intrat în mașină prin portbagaj tocmai pentru că era prea groasă zăpada înghețată de pe mașină și nu reușeam să deschid ușile. Poate că sunt nebun, dar nu am mai avut ocazia să dau la o zăpadă serioasă de ceva timp și îmi lipsește.
Știu ce zici. Și mie îmi lipsește zăpada cu care am copilărit. Trebuia să îmi fac cărare ca să pot să ajung la școală. Și nimeni nu se mai plângea de cât de mare era zăpada.