Comparație între trecut și prezent (ep.5): Casa Vladimir

scris de | miercuri, 18 ianuarie 2012, 18:48 | 7 comentarii

Anunţam în ultimul meu articol cum că în următorul post din cadrul proiectului, deja cunoscut de cei ce îmi frecventează blogul, cum că voi vorbi despre Hanul „Lăpuşneanu”, unul dintre cele mai vechi monumente istorice ale oraşului Vatra Dornei; un edificiu istoric necunoscut nici măcar de localnici, darămite de turiştii ce îşi petrec aici vacanţele şi concediile. Însă, datorită unei entorse a piciorului stâng care mă ţine închis în casă timp de o săptămână (începând de astăzi), am ales să îmi ocup timpul lucrând la comparaţiile fotografice, cu care cred că deja v-am obişnuit. În acest nou articol am ales să vă prezint una dintre cele mai superbe şi dominante clădiri istorice ale oraşului; este vorba despre Casa Vladimir: „loc de cazare pentru preoţii care se aflau la odihnă şi tratament la Vatra Dornei”, după cum precizează şi Petru Ţăranu în propria monografie a oraşului, „Memoria Dornelor” (vol III).

În imaginea ce urmează putem vedea monumentul la începutul vieţii sale; mai exact, undeva în jurul anilor 1915-1917; apreciez momentul fotografierii în jurul acestor ani deoarece, după cum puteţi observa, în vechea imagine nu există copaci, nici măcar plantaţii, timp în care comparaţia fotografică prezintă nu mai mult de 16 astfel de pomi. Având în vedere şi durata de 60-80 de ani necesară unui copac din zona de munte pentru a ajunge la maturitate.

Click pentru mărire:

În cele ce urmează, puteţi vizualiza comparaţia fotografică a imaginii anterioare, realizată în data de 27 decembrie 2011. Ceea ce mă bucură cel mai mult este faptul că monumentul nu şi-a pierdut, în toată „viaţa” sa, nici măcar un detaliu arhitectural, nici măcar ferestrele sau uşile, care după cum ştim sunt primele schimbate în timpul restaurărilor sau modificărilor ulterioare. Totul a rămas la fel, după cum puteţi vedea:

Proiectul de execuţie a fost definitivat la Cernăuţi, sub conducerea mitropolitului Bucovinei, Vladimir Repta. Probabil aşa se explică şi prezenţa elementelor arhitecturale asemănătoare cu cele ale clădirii Palatului Mitropolitan din Cernăuţi, prezentat în cele ce urmează:

Click pentru mărirea imaginii:

Ideea ca Vatra Dornei să aibă o casă de odihnă a preoţilor aparţine Asociaţiei Preoţilor din Bucovina. Lucrările de construcţie au început la 31 mai 1911, cu ajutorul fondurilor din partea mitropolitului Bucovinei şi primarului din acele vremuri a oraşului, Ştefan Forfotă (1910-1917), acestea finalizându-se în 1915. Clădirea, fiind destinată în special preoţilor, a fost prevăzută şi cu un spaţiu de închinare, amplasat în partea de est a clădirii, „sădind” astfel una dintre cele mai înalte turle din împrejurimi.

– în timpul primului război mondial, clădirea a fost destinată pentru cazarea ofiţerilor trupelor austro-ungare oprite în oraş, iar mai apoi, ca spital pentru răniţi.
– în timpul celui de-al doilea război mondial, a fost destinată, din nou, pentru cazarea ofiţerilor trupelor, de această dată, germane, iar mai apoi, ca spital pentru răniţi.
– între cele două războaie mondiale, a funcţionat ca hotel doar în timpul verilor. Acesta, cu cele 21 camere ale sale şi grupuri sanitare la fiecare etaj, era considerat unul de bun gust deşi tarifele practicate erau simbolice. În timp ce Hotelul Traian (actualul spital municipal al oraşului), cel mai luxos pentru acele timpuri, practica suma de 260-280 lei pentru camerele cu două paturi, la Casa Vladimir se încasa doar 130-140 lei, deşi confortul era acelaşi. În imaginea următoare, Hotelul Traian (click pe imagine pentru mărire):

O parte neagră a istoriei acestui monument istoric o reprezintă perioada de după 23 august 1944, când edificiul şi bunurile din interior au rămas fără proprietar. Voci anonime spun că imediat după părăsirea clădirii, ar fi fost înfiinţată o societate numită „Vladimir” care ar fi administrat, până în 1950, monumentul şi bunurile acestuia; însă nimeni nu poate confirma.

La 9 aprilie 1953, tribunalul din Vatra Dornei, prin Sentinţa Civilă nr. 169, a hotărât, în baza art.1, litera d., din Decretul 111/1951, trecerea imobilului în proprietatea statului, ca bun părăsit. Clădirea era identică cu Cartea Funciară nr. 2027 a comunei cadastrale Vatra Dornei, parcelele 173 şi 174, cu un teren în suprafaţa totală de 2777 metri pătraţi.

În ultimii 30 de ani, clădirea a devenit sediul oficial al Întreprinderii Miniere Vatra Dornei, cei doi administratori acordând o atenţie sporită renovării edificiului, păstrând neatinse simbolurile exterioare arhitecturale, restaurarea având loc, în mare parte, pe interior. Actualul administrator şi deţinător al monumentului istoric este Sucursala Minieră „Bucovina”, care a dus şi duce mai departe lucrările de restaurare.

Bibliografie:
1. Ţăranu, Petru – „Memoria Dornelor”, vol. III, pag. 217-219
2. Pagina oraşului Vatra Dornei, Wikipedia
3. Documente aflate în arhiva Fondului documentar al Bibliotecii „G.T.Kirileanu” din Vatra Dornei
4. „Enciclopedia României”, vol. II, pag. 120
5. Imagini, colecţie personală

Există 7 comentarii publicate la acest articol:

    1. Ciprian

      Nu in intregime, insa le-am citit! Cauta in partea de sus a blogului PROIECT si citeste articolele de acolo :)

Tu ce părere ai despre articolul acesta? Scrie-mi mai jos și hai să începem o discuție!