Dincolo de grijile pe care mi le-am făcut, de câteva luni încoace, referitoare la Bacalaureat și la cât de aiurea o să fie în sălile unde se dau examenele, cu camere video și audio, stresul adevărat se pare că începe de abia după ce ai ieșit de la ultima probă și realizezi că urmează să primești rezultatele. Doar că durează câteva zile și așteptarea este groaznică.
Astăzi am ieșit din sala de examen pe undeva pe la 12 și jumătate. Asta pentru că în clasă am avut și două fete care au dat examenul la psihologie, în afară de toți ceilalți care am dat la informatică, iar subiectele au venit cu jumătate de oră diferență. Am ajuns acasă undeva pe la ora 14, iar de atunci nu fac altceva decât să stau așezat pe scaun, cu laptopul deschis.
De când am ajuns acasă nu mă gândesc decât la Bacalaureat și la rezultatele care urmează să apară în câteva zile. Am încercat să îmi distrag un pic gândurile de la subiectul ăsta cu Bacalaureatul și să mă uit la câteva episoade din Two and a Half Men, dar nici măcar Charlie Harper și fratele lui nu au putut să scoată un zâmbet de la mine.
Nu de mult mi-am cumpărat pe DVD filmul românesc „Din dragoste cu cele mai bune intenții” și l-am urmărit. Doar că mai mult m-a deprimat decât să mă ajute. Am descărcat și aplicația aia mișto pentru Android, Radio FM, și am dat drumul vreo oră la Top 100 Station în timp ce mă jucam FIFA 14, dar chiar dacă am câștigat câteva meciuri și m-am menținut în primele cinci locuri din liga Spaniei nu prea mi-a ridicat moralul.
Iar cel mai aiurea este că ceasul este de abia 21:24, îmi citesc articolul ăsta demoralizat, iar până marți, când se afișează rezultatele de la Bacalaureat, mai sunt tot patru zile.
Nu știu cum este pentru alții, dar așteptarea asta mă deprimă și încep să cred din ce în ce mai tare că Robinson Crusoe o ducea mai bine pe insulă, după naufragiu, decât mine, care nu reușesc să găsesc un film bun de văzut sau o carte pe care să nu o fi citit din bibliotecă.
Unii au 28 de ani de când se luptau cu Bacalaureatul și nici acum nu îmi vine să râd.
Ceea ce este bine. Nu este o treabă chiar amuzantă.
Bacalaureatul nu este ceva de luat în derâdere. Însă ceea ce trebuie să îți dai seama, iar asta o să o faci abia după vreo câteva luni de la aflarea rezultatelor, este că Bacalaureatul este ca orice alt examen și ca orice altă lucrare din timpul liceului. Adică o să ți se pară un examen relativ ușor față de altele care vor urma. Oricum, stă în natura noastră psihologică să avem stres pre și post examen. Dar în final va fi bine.
Pentru mine, Bacalaureatul este cel mai greu examen de până acum. Sper să apară rezultatele pe care mi le doresc.
Din păcate, Bacalaureatul este luat în derâdere de mulți dintre cei care trebuie să îl susțină. Cred că din această cauză s-a ajuns unde s-a ajuns. Lasă că o să vină și rezultatele, sper să fie cele pe care ți le dorești, iar odată cu ele o să dispară și stresul ăsta. Apoi o să vină stresul din sesiuni, de la licență și așa mai departe. Apropo, unde vrei să mergi la facultate?
În momentul de față, stresul din sesiune pentru licență și altele nu mă interesează. O să ajung și acolo, dar mai întâi am nevoie să îmi aflu rezultatele. La facultate merg la București, dar nu știu încă ce să aleg dintre Jurnalism și Publicitate.
Na, ce să îți urez? Așteptare ușoară? Există o astfel de urare? Dacă da, te rog să o primești. Și aștept postarea aia veselă și relaxantă de după anunțarea rezultatelor.
Uite că există de acum urarea asta! Momentan nu îmi fac niciun fel de pronosticuri, ca să nu fiu nici surprins, nici dezamăgit.
O să fie bine, ai să vezi! Îți țin pumnii!
Referitor la întrebarea din titlu: ne angajăm la McDonald’s, KFC sau SuperBet.
Glumă, glumă, dar dacă te angajezi la KFC și rămâi în companie câțiva ani ai șansa să urci pe o poziție mai bună.