Afacerile de dinainte de anii ’90

scris de | miercuri, 12 septembrie 2012, 00:35 | 29 comentarii

A cam trecut ceva timp de când nu m-am mai ocupat de categoria „Piese de colecţie”, cu toate că am putea spune că seria „Vechile maşini ale oraşului” ar face parte din ea, fapt ce mă obligă să-mi cer scuze faţă de mine în primul rând, căci, dacă tot e să mărturisesc, e una dintre puţinele categorii în care prezint doar obiecte vechi din propriile colecţii.

Nu de mult am vizitat câteva locuinţe bătrâneşti părăsite, din dorinţa de a descoperi diverse obiecte care s-ar putea curăţa şi păstra la loc sigur. Iniţial, mă gândisem că voi reuşi să dau peste câteva documente vechi care, din cele spuse de proprietari, ar fi trebuit să fie undeva în casă, acte pe care ei personal n-au reuşit să le recupereze. Din păcate, n-am reuşit nici eu, însă am avut măcar ocazia de a lua câteva suveniruri modeste.

Să vedem, aşadar, despre ce este vorba. Începem, aşa cum nu v-aşteptaţi, cu piesa de rezistenţă (click pe imagine pentru mărire).

Este o sticlă de răcoritoare Pepsi. Am fotografiat-o din două unghiuri pentru a se putea vedea ambele etichete. Din câte am reuşit să aflu, ar putea avea în jur de 35 de ani vechime. Dacă nu i-ar lipsi partea de sus, ar fi perfectă. Ca amintire a vremurilor trecute, poate fi considerată mai mult decât interesantă.

Ceea ce vedeţi în imagine este o sticlă de Frucade, cu eticheta imprimată direct pe sticlă. Din păcate, internetul nu oferă nici un fel de informaţii privind „Extractul natural din fructe citrice”, însă putem aproxima vechimea ca fiind undeva în jurul a 20, poate 25 de ani. După cum se vede şi în imagine (priviţi ultimul cadru), acest tip de răcoritoare s-a fabricat în Întreprinderea Orăşenească Industrială Locală Suceava. Pretty nice, hmmm?

Păcat că nu s-a păstrat întreagă eticheta de-a lungul timpului. N-am idee ce a conţinut vreodată, însă forma sa m-a atras. Un lucru interesant este declararea volumului (deasupra literea V): 250 + – 5 ml. Măcar pe atunci se recunoştea…

Despre sticluţa de esenţă de rom nu prea ştiu ce să spun. Nu mă ajută prea mult nici eticheta! Înafară de titlu şi de textul cu data fabricaţiei, nu se cunoaşte nimic. Totuşi, parcă altfel era când cumpărai esenţa la 75 ml. Costa ceva mai mult, da’ te şi ţinea.

Acum nu ştiu cum s-o spun, însă parcă era mai bine când producătorul afişa, din fabrică, preţul exact pe etichete. Intermediarul nu putea pune adaos, comerciantul la fel. Dacă cumpărai din magazin sau din poarta fabricii, teoretic preţul era acelaşi.

Există 29 comentarii publicate la acest articol:

  1. Cristina

    Pacat ca nu ai gasit si sticla plata de la tuica de prune… Doi ochi albastri. Le pastrezi sau ce faci cu ele? Sticla de esenta de rom imi face cu ochiul :)

    1. Ciprian blogger

      Poate ca o voi gasi altadata, intr-o alta casa.
      Toate sticlutele pe care le vezi mai sus le-am curatat, le-am spalat si le-am bagat in pungi de plastic (aproape) vidate! Sunt prea frumoase ca sa le arunc. Imi pare rau!

  2. Tudor C.

    In tarile in care oamenii pun pret pe istorie sunt foarte multi colectionari interesati de astfel de obiecte. Spre exemplu, am vazut un individ care a platit vreo 50 de dolari pe o cutie de tabla de prin 1850, care a continut ulei de masina. Un pic de pasiune, putina nebunie…

    Sticluta de rom e foarte foarte interesanta. Ce scrie mai exact: „Cooperativa…”?

    1. Ciprian blogger

      Am vazut cu ochii mei cateva astfel de colectii. Doua in Romania si una in Ungaria! Mii de sticlute de la tot felul de bauturi vechi, de la racoritoare, de la bere, etc. Intr-una din colectiile unui roman am avut chiar ocazia sa vad si sa ating o sticla de bere americana de prin 1890-1900, nu mai tin minte exact anul. Insa era superba! Plus ca era pastrata aproape perfect.

      Un pret de 50 de dolari nu mi se pare chiar mare. Pentru un obiect din 1850 eu zic ca se merita cat de cat. Cu toate ca e doar o cutie de tabla!

      Pe sticluta: sus stanga: Cooperativa. Sus dreapta: Tehnica si inca ceva, dar nu se cunoaste. Jos stanga: Bucuresti. Jos dreapta: indescifrabil.

    1. Ciprian blogger

      Sunt pasionat de absolut tot ceea ce tine de obiectele vechi. Nu-mi place sa ma laud, dar camera e ca un muzeu :D

      Dar tu? Te atrage arheologia? Tin minte ca atunci cand eram mic, sapam gropi in livada bunicilor. Nu de putine ori am gasit gloante, monede si un pat de arma!

    1. Ciprian blogger

      Hmmm! Stii ca nu e o idee rea? Cu toate ca mi-ar fi cam greu sa le dau pe cele din colectia mea! Insa pot merge inapoi intr-una din acele case batranesti sa iau ceva ce am ca dublura si s-o dau mai departe.

      PS: Joculetul cu GPS-ul a implinit saptamana trecut 12 ani! Pretty cool, hmmm?

  3. Vladimir

    Am o colectie cu tipurile de cutii (cu diferite imprimeuri) si sticle de la Coca-Cola. Inclusiv cateva vechi. Dar pline inca. Alte sticle vechi sau obiecte vechi n-am (nu la mine in casa, ca altfel am mostenit cu mormanul, dar pe alea nu le simt ale mele si stau exact unde au ramas). Daca m-as apuca sa strang si din astea, dupa tot ce strang deja, m-ar ucide nevasta. Sau as locui in strada cu tot cu ele :)). Norocul meu este ca nu prea ma intereseaza chestiile vechi (in afara de monede si obiecte cu mecanism care nu rapesc mult spatiu).

    Cand am inceput sa strang vechile modele de Macintosh si am avut tentativa sa le aduc acasa a pus piciorul in prag. Asa ca le tin la slujba, la mine in birou :).

    Cat despre altele (mobila, stauete, tablouri), mi-am trait copilaria printre vechiturile familiei si sincer-sincer cum am ajuns la casa mea, cum am trecut la mobila deschisa, usoara si minimalista, am decorat cu figurine din jocuri si pe pereti am desene SF. Pana si casa are arhitectura moderna (ceea ce e de fapt o chestie iritanta fiindca nici o camera nu are colt drept.. :D). Un singur lucru vechi am vrut si mama s-a conoformat: o reproducere dupa The Triumph of Death a lui Bruegel. Care oricum merge cu restul casei foarte bine.

  4. Pingback: Viaţa-n imagini (110912)

  5. Pingback: Viaţa-n imagini (130912)

  6. Pingback: Alt joc cu poze – 11.09.12 « Florina Lupa Curaru

  7. Pingback: Alt joc cu poze – 13.09.12 « Florina Lupa Curaru

  8. Pingback: Vechi scăpărări (110912) | Amintiri din filumenie

  9. Pingback: Vechi scăpărări (130912) | Amintiri din filumenie

  10. Pingback: Clipe încremenite (110912) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare

  11. Pingback: Clipe încremenite (130912) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare

  12. Pingback: Lătrături ocoşe (110912) « Ulise al II-lea cel Ocoş

  13. Pingback: Lătrături ocoşe (130912) « Ulise al II-lea cel Ocoş

  14. vienela

    Eu sunt curioasa unde ai gasit tu oameni dispusi sa te lase in casele lor, sa cauti vechituri.
    Imi place ideea asta, as cotrobai si eu pe la altii, printre lucruri care sa imi aminteasca de copilarie. Mie mi-au ramas prea putine obiecte din acea perioada.

    1. Ciprian blogger

      Intru doar in case parasite. Sau fabrici. Sau magazine, depozite, orice este vechi si parasit. E chiar simplu.
      Daca am posibilitatea, cer aprobarea proprietarilor, daca nu, nu. Uite asa imi imbogatesc saptamanal colectiile de obiecte vechi din camera mea!

  15. Pingback: Pe chibrituri: Animale domestice « Blog de Filumenistă

  16. Pingback: Pe chibrituri: Delta Dunării « Blog de Filumenistă

  17. liviu ghita

    Un ambalaj de la celebra inghetata Polar, sa tot fie 40 ani, ar fi tare. Era singura, dar buna, pe care o gaseai pe litoral, ca si Pepsi de altfel. Vorba aceea, O Tempora, O Mores.

    Cu filatelia/cartofilia cum stati? Ma intereseaza in mod special.
    Cu bine.

    1. Ciprian blogger

      Eh, eh, boier m-as face daca as gasi un astfel de ambalaj. Am inteles ca valoreaza ceva, ceva pe piata colectionarilor unul pastrat in stare buna.

      Articole pe tema filateliei nu am mai scris de luni bune, insa pe tema cartofiliei planuiesc ceva. O sa apara zilele astea banuiesc.

Tu ce părere ai despre articolul acesta? Scrie-mi mai jos și hai să începem o discuție!