Ziua 1: De la unguri adunate

scris de | marți, 22 mai 2012, 03:06 | 9 comentarii

Ăștia, după cum credeam, chiar trăiesc pe o imensă tablă plată de pământ. Nu au munți, dealuri, văi, diferențe de nivel, nimic, nimic. Mă așteptam, cu toate că nu îndrăgesc eu prea mult maghiarii, să fiu surprins într-un mod cât de cât plăcut imediat după ce trec granița, însă am fost total dezamăgit. Credeam că odată ieșit din România, voi da peste ceva treburi superioare, ceva care să mă facă să zâmbesc, ceva ieșit din comun. Da` de unde …

Referitor la drumuri, știam, din cele spuse de prietenii plimbați prin Europa, faptul că ungurii au autostrăzi bune, bine turnate, pe care se poate circula cu o viteză cât de cât decentă. Nu a fost așa, bineînțeles; limita de viteză era mică (110 km/h), iar dacă treceai puțin peste, asfaltul te făcea imediat să încetinești. Nu știu ce au făcut, însă le-au turnat numai în valuri; să circuli pe autostradă europeană, însă să nu poți trage un pui de somn … Nu bun! Cel puțin, aceasta era starea în care se găsea autostrada pe care am circulat noi …

În fine, trecând peste acest aspect, înaintăm, cu viteză, către capitală; dacă tot a fost să trecem prin Ungaria, în drum spre Polonia, am zis că măcar să vizităm și noi Budapesta. Nu de alta, dar e oraș vestit. Între timp am fost depășiți și de câteva camioane. Undeva în jurul orei 9 și 50 minute, ora lor, am ajuns. Parcăm și o luăm la pas către centrul Budapestei; avem în plan să vizităm, din exterior, Clădirea Parlamentului. Eu, personal, o vizitasem, virtual ce-i drept, pe blogul lui Dragoș, așa că aveam o vagă idee despre cum arată și cam pe unde o găsim. But, not so easy …

Întrebăm câțiva maghiari cam pe unde dăm de ea, însă a trecut ceva timp până când am găsit unguri care să înțeleagă și engleza. Ne-au ajutat așa cum au putut mai bine: tot înainte, la a doua, stânga. Ne-au dat cu firma în cap original, însă reușisem să aflăm totuși ceva. Se află lângă Dunăre; am mers tot înainte, până ce am dat de apă. În stânga, măreață și plină de ea, se înălța spre norii fumurii. Credeam că e măcar jumătate din Casa Poporului de la noi, însă și de această dată ne-am înșelat. Arată ca o căsuță de vacanță, înaltă de câteva etaje și cu câteva sute de ferestre. Nu am putut să nu observ faptul că era înconjurată doar de mașini deloc ieftine: Ford Mustang, Rolls Royce Continental, Mercedes-uri clasa berlină, Dacia Duster și multe alte limuzine. Boierie, nu alta!

La un momentdat, fiindu-mi sete, și nu doar mie, am vrut să îmi iau ceva de băut. Deloc ușor. Din simpla necesitate, am descoperit două lucruri simple ce îi desființează ușor pe unguri: nu poți plăti decât în forinți, nu acceptă euro și nu știu să comunice în engleză. Nu mulți! Am lăsat baltă ceea ce aveam de gând să cumpărăm în favoarea plecării către microbuz; după circa 15 minute, ajungem și urcăm. Circulăm cu viteză către granița cu Slovacia, călătorind pe A77, dacă am înțeles eu bine.

Conform programului, ne vom caza în Polonia, undeva în jurul orei 20. Rămâne de văzut însă. Vă transmit salutări de pe plaiuri deloc speciale. :)

PS: Budapesta nu este un oraș tocmai curat…

Există 9 comentarii publicate la acest articol:

  1. mishu88

    Stai liniștit, să vezi ce te așteaptă în Austria (acolo tunel-viaduct-tunel-viaduct-tunel-viaduct)… Cipriane, nu ai nevoie de mai mult de 110 km/h pe autostradă. Viteză mai mare ca asta impune oboseală în rândul conducătorului auto. Hai măi Cipriane, chiar n-ai fost impresionat de Dunăre??? Eu am altă părere despre Budapesta. Am stat nici 14 ore și am fost impresionat de gară, stradă, oameni, tot…….. Aștept și următoarele relatări, cu sufletul la gură! Îmi aduci aminte de cum eram eu în prima vizită în afară…….. Chiar m-ai determinat să încep și eu niște post-uri pe blog pe tema asta…

    1. Ciprian Pardău blogger

      Neata, Mihai! ai dreptate; am uitat sa spun mai multe despre Dunare si despre superbqa lor gara. urc fotografiile pe blog cred ca in aceasta seara, dupa ce ajungem undeva in nordul Poloniei. Acum mergem sa mancam in oras ;)

  2. vienela

    Si eu am fost dezamagita la iesirea din tara, ma asteptam ca ungurii sa fie mai presus, dar am vazut acelasi tip de case(cocioabe) cu zeci de acareturi prin curti, strazi prafuite si problema banilor pe care ai mentionat-o si tu.

  3. raul rual

    Ungaria e plictisitoare, dar e curata si drumurile sunt bune. sunt si saraci, dar avabd in vedere oportunitatile date de relief, eu zic ca o duc bine. poti avea palat daca e inconjurat de gunoaie.

    1. Ciprian Pardău blogger

      Sincer, nu ma asteptam, insa pana si capitala Ungariei este plictisitoare; cred ca te distrezi mai bine pana si in Bucuresti. Despre relieful lor nu prea am ce spune; asemeni unei imense bucati de tabla…

  4. Pingback: Artera principală a Budapestei (din ziua 1) « Ciprian Pardau

  5. anca

    intr-adevar Ungaria nu e oau, aproape din niciun punct de vedere..dar cred totusi ca merita vizitata.. ma gandesc ca merita sa acorzi putin din viata ta oricarui lucru nou, chiar daca nu se ridica la inaltimea asteptarilor.. macar asa poti face diferenta si poti aprecia atfel alte locuri :)

Tu ce părere ai despre articolul acesta? Scrie-mi mai jos și hai să începem o discuție!