Care este problema turismului românesc

scris de | miercuri, 18 iulie 2012, 10:51 | 21 comentarii

Poate că este un subiect puţin prea delicat pentru a-l dezbate la vârsta mea, însă îmi asum, de pe acum, riscurile şi comentariile de la finalul materialului. Pentru că înţeleg faptul că sunt contestat pentru ceea ce scriu şi pentru modul de gândire cu care abordez fiecare subiect. Ca întotdeauna, aşa cum v-am obişnuit pe blog, din punctul meu de vedere, problema este foarte simplă şi are o rezolvare, puţin spus, banală! Turismul de la noi nu merge din cauza lipsei de bun simţ. Mulţi spun că nu se fac bani din cauză că nu vin turiştii aici, însă nu e aşa!

Toată România e plină de turişti în orice perioadă a anului. Şi o ştiţi. Vorbim aici de sute de mii de turişti, veniţi din alte părţi ale Europei, doar pentru a vedea câteva obiective turistice sau pentru a traversa ţara prin locuri pitoreşti. Nu le pasă că avem preţuri mari, nu îi interesează faptul că unii chelneri îi fură la notă, nu pun la inimă preţul anumitui produs sau a unui suvenir. Ei vor doar bun simţ. Să fie serviţi în timp util, să aibă toate cele necesare, să aibă ce vizita, să fie curat, să fie linişte. Chiar dacă toate costă puţin mai mult decât ar fi normal.

Pentru că foarte mulţi turişti sunt dispuşi să lase bani mulţi în ţara asta dacă au ce vizita şi dacă sunt trataţi aşa cum se cuvine! Dacă au parte de aceste două lucruri, să fiţi mai mult decât siguri că vor reveni! Vor povesti prietenilor despre cât de frumos a fost la Salina Turda, cum au schiat ei mândri la Predeal, cum şi-au făcut poze în Piaţa Sfatului, cum au participat la un concurs sportiv în aer liber, unde au băut o bere bună, unde au mâncat ceva tradiţional. Iar dacă 10% din toţi acei turişti sunt şi bloggeri, cu siguranţă vor scrie de bine! Cititorii vor afla de frumuseţile de la noi şi de bun simţul oferit; vor veni, vor lăsa bani şi vor povesti, din nou, prietenilor, iar acei 10% vor scrie, din nou, pe internet. Ciclul se reia la nesfârşit!

Iar pentru final: ţin minte faptul că acum două săptămâni, în weekend, am ieşit cu doi prieteni pe o terasă din Vatra Dornei. Undeva în centru. La un momentdat, s-au aşezat la masa de lângă noi patru persoane ce vorbeau engleză! Am intrat în dialog cu ei, iar după câteva minute ne-au mărturisit că era a şaptea sau a opta oară când au ajuns în Ţara Dornelor. Doar pentru erau pasionaţi de paraşutism! Prima oară când au ajuns în România, au urcat pe un munte din apropierea oraşului şi şi-au dat drumul cu parapantele. Le-a plăcut şi au revenit la fiecare doi ani, aducând cu ei, de fiecare dată, alţi doi prieteni!

Deci se poate!

Există 21 comentarii publicate la acest articol:

  1. Claudiu

    Preturile-s mari doar la hoteluri si la diverse complexe / statiuni cu pretentii de resorturi turistice, care-ti cer preturi „europene” pentru servicii de rahat.
    La pensiunile particulare preturile sunt de bun simt, iar oamenii aia te servesc ca la carte si-ti fac toate poftele, deoarece spera sa revii.
    Pe la restaurantele de la munte sau la mare, preturile sunt intr-adevar ridicole iar conditiile – ca de bodega.

    1. Ciprian

      Ori de cate ori am calatorit prin Romania, de fiecare data, m-am cazat la pensiuni! Preturile, dupa cum spuneai si tu, sunt accesibile, servirea este extraordinara! Sa nu mai vorbim de peisaje rurale, liniste, natura!

    1. Ciprian

      Ba stim sa ne vindem, crede-ma! Avem foarte multa reclama in tarile vestice, tocmai de asta tara e plina de turisti! Multi vin, insa foarte putini se mai intorc!

      Asta era ideea articolului.

  2. Intuneric

    Cumva ai dreptate, dar eu cred ca problema e alta.

    Prin definitie, turismul este o afacere ce nu da rezultate imediate: trebuie sa identifici un potential turistic, sa gasesti o modalitate prin care sa-l poti exploata, sa faci cunoscut lumii ca ai reusit sa faci asta, sa-ti atragi clienti de inceput si apoi sa-ti formezi o clientela.

    Ori asta presupune investitii, timp si perseverenta.

    Iar problema romanilor este ca ei vor bani, profit, ROI (whatever), acum, imediat dupa investitia initiala. Si, daca se poate, asta sa fie minima.

    Prin urmare, pana la bun simt, romanilor le lipseste simtul unui business adevarat. Preferam pleasca pentru care nu facem (mai) nimic – si ne suparam la culme cand ea intarzie.

    1. Ciprian

      Sa stii ca ai dreptate! Initial vroiam sa scriu despre ce spui tu, insa bunul simt mi s-a parut o necesitate mai mare pentru ca turismul sa reinvie!

      Tocmai mi-ai amintit de o patanie din Poiana Brasov. Fusesem sa iau masa la restaurantul Capra neagra. Servire de cacao, chelneri morocanosi, preturi mari, furt la nota de plata! Urat! :) A doua zi am fost sa mananc la o pensiune! Diferenta s-a vazut inca de la intrare! :)

    2. Corina

      Subscriu; si completez.
      E-n istoria noastra straveche dispretul fata de mestesuguri si comert. Si nici munca nu ne-a fost cel mai bun prieten (chiar dusman, dar asta e-n alt film). Plus o mentalitate „vrem totul repede si usor”, cam greu de crescut o afacere incet si sigur. Mai ales ne plictisim repede si n-avem rabdare sa urmarim si sa gestionam un sistem, cand e e mai poetic sa radem tot si sa proiectam ceva de la zero (prost, dar asta nici nu mai conteaza).
      Si…. infrastructura e si ea in ecuatie? De ce-ar reveni omul cand risca sa-si faca praf masina (si eventual si rulota)? De ce ar recomanda amicilor un drum pitoresc pe niste sosele bombardate cand prin lume mai cresc si autostrazi?

    3. Ciprian

      Nu stiu ce s-a mai schimbat in alte zone ale tarii, insa prin Moldova am inceput sa avem drumuri bune! Turistii apreciaza lucrul acesta; localnicii la fel, eu si mai si! Nimeni nu isi strica masina, localnicul ramane cu caruta intreaga, iar eu! Eu raman multumit!

      PS: Astazi a avut loc un festival de muzica populara in Vatra Dornei; cat timp am stat pe acolo, am auzit cel putin 30 de persoane vorbind germana si engleza. Si crede-ma, nu sunt genul de om care sa confunde persoanele! :)

  3. Corina

    Am un regret ca n-am ajuns la Izvoarele Sucevei; n-aveam masina potrivita pentru „soseaua” aia. Dar au asfaltat-o cand l-au adus acasa, in sicriu, pe Filaret Motco, oficial ONU mort in Afghanistan. Ca sa nu ne facem de ras in fata strainilor. Astia suntem.
    Sa-ti mai dau un exemplu? Caile Ferate Inguste. Am avut vreo 6000 km, mai avem cateva bucatele – iar Hocevar, un austriac care incerca sa mai reabiliteze cate ceva in scop turistic, e faultat la fiecare pas. Distrugem cu frenezie orice, descurajam pe oricine vrea sa faca ceva, apoi stam si ne vaicarim. Pune cap la cap raspunsurile de mai sus si afli cauzele.
    Ca sa fiu mai la obiect – numeste 3 domenii care merg bine in Romania. Merg toate excelent si a ramas turismul de caruta?

    1. Ciprian

      Ai dreptate din punctele tale de vedere!

      Mie cel putin, mi se pare ca agricultura merge binisor; CFR la fel, iar infrastructura incearca sa se ridice in noroi! Cel putin, ieri se lucra cu spor la autostrada ce trece prin Brasov! Lucru bun, zic! :)

    2. Corina

      O iau ca pe o gluma.
      Agricultura merge in masura in care n-o fac romanii; ei astepta ploaia de la Dumnezeu, ca irigatiile de dinainte de ’90 le-am furat cu frenezie si un simt al proprietati iesit din comun. Tot intr-un succes o duc si parloagele din sudul tarii.
      CFR…. e pe punctul sa ajunga din urma vitezele din 1930 primavara, liniile si echipamentele se fura ca-n codru, portiunile de risc sunt in continua crestere, intarzieri nu mai sunt, pentru ca au fost oficializate, falimentul respira prin toti porii. Autostrazile, nu mai zic nimic legat de viteza sau costuri.
      In Suceava s-au inchis cel putin 3 rute care-ti taie rasuflarea prin frumusete – ar fi putut fi rentabilizate si prin turism; dar le-au rezolvat inundatiile, ca sa nu-si mai bata capul marii manageri. De construit nici nu poate fi vorba.
      Ne bantuie o nevoie uriasa de autodistrugere, dar si una de a ne lamenta.
      Mai scriu o data ce zicea un neamt despre noi, pe la 1700: „Munca e cel mai mare dusman al lor”.

  4. Vladimir

    Eu zic ca si competenta e o problema. Si nu doar la nivelul demararii si administrarii unei afaceri. Aia e complicat, poti rata si cu studii, tine de noroc, etc. Ma refer la competenta profesionala a personalului din turism. De la tantica de la agentie pana la receptionista de la hotel. Eu-s mers pe la hoteluri in Romania, atunci cand nu stau la socrii. La pensiuni nu stiu, fiindca n-am fost niciodata. Deci, la hotelurile cu pricina, la receptie se afla de regula o domnisoara tinerica si mai ales foarte draguta si dotata (eu cred sincer ca asta e criteriul de selectie, nu cate poate/stie) care rupe putintel si agramat englezeste, cu un accent pregnant de conte Dracula. Pana aici, totul perfect, ii vinzi clientului ce asteapta. Dracula se vinde. La fel si domnisoarele dragute. OK. Dar amarata asta nu stie si nu poate! Oricare ar fi problema. Are bun simt. E serviabila. Dar degeaba daca nu e in stare sa rezolve cand ai o belea. Si asta e doar un exemplu. Managerul hotelului nici el nu poate si nu stie (dar e politicos pana la Dumnezeu), portarul nu poate si nu stie (da-ti zice sefu’), Dorel care face reparatiile nu poate si nu stie.. si tot asa. Lumea trebuie intai instruita. E prea mult amatorism. Pana si bunul simt se educa.
    In hotel Ramada in care am stat ultima data in Sibiu toata lumea era gretos de hiperpoliticoasa. Pana la modul in care se tineau de coada ta exact ca fetele de la raioanele de parfumuri. A fost foarte enervant. Si in plus…nici astia nu puteau/stiau… nimic. Asadar eu, turist strain mort dupa Romania, ma plang ca indivizii din turism nu-s competenti. Bunul simt il trec cu vederea la fel cum fac si in Italia (unde de multe ori sunt mai magari decat romanii). Eu revin fiindca nevasta e romanca. Altfel cu toata frumusetea romaniei cred ca as ezita. Pe motiv de incompetenti.
    Vladimir

    1. Ciprian

      Nu pot sa te contrazic. Din punctul de vedere pe care l-ai abordat, ai dreptate! Eu cred ca in bunul simt intra si instruirea celor ce se ocupa de un hotel; receptionera poate fi si o baba, mie nu imi pasa. Daca am o problema, vreau sa fie rezolvata rapid, nu sa mi se spuna ca va veni cineva imediat, insa acel cineva apare dupa o ora sau poate si mai bine!

      PS: Cum de vorbesti asa de bine romana?

  5. Pingback: Leapsa – istoria telefoanelor mele – Pana cand ACTA ne va desparti !

  6. Vladimir

    Nici mie nu-mi pasa cum arata. Desi marturisesc ca ajuta sa fie draguta ca sa nu ma enervez. Problema majora e exact ce ai spus tu. Ca nu pot si nu-s la timp si nu stiu… Nu ca n-ar vrea. De multe ori saracii vor, macar ca sa scape de tine si tot vor. Dar nu stiu de unde sa apuce problema.

    Pai in primul rand o vorbesc de cand aveam varsta ta (adica o tot vorbesc de 16 ani). Evident nu de la inceput atat de bine :)). Iar cand o vorbesc, in functie de imprejurari, se simte accentul (cand beau prea mult sau sunt obosit, bolnav). In scris e mai usor. In plus, nevasta mea (romanca) nu vorbeste rusa si nici nu a dorit sa o invete, asa ca eu, avand talent si placandu-mi limba, am preluat initiativa. Nu in ultimul rand am stat vreo 5 ani in Bucuresti. Aah si sa nu uit. Motivul pentru care mi-am facut blog in limba romana acum vreo doi ani de zile a fost exact asta. Sa experimentez romana scrisa. Scriam cu un cumplit limbaj de lemn la inceput :D. Si pierdeam si 10 kile de stres si jale :)). Dar interactia cu ceilalti romani a ajutat grozav.

    1. Ciprian

      Ce frumos suna atunci cand auzi ca un rus a invatat romana! Si cum ti s-a parut Bucurestiul? Daca pot sa intreb?

    2. Vladimir

      Mi-a placut grozav Bucurestiul. Nu la modul de indragosteala nebuneasca, dar eu stiu sa-mi fac viata si momentele placute :D. Stiam o gramada de locusoare interesante. Librarii, anticariate, berarii cu aer de pe vremea lui Nea Iancu. Imi placeau targurile de carte, bulevardul Kiseleff (care e o copie in miniatura a unor bulevarde moscovite), librariile, Bvd. Lascar Catargiu, Antipa. Clar mi-a placut. Nu l-am admirat ca pe un oras frumos. N-are frumusetea aceea „sigura” pe care o vezi intr-o metropola clasica. Dar are farmecul lui. Vezi tu, eu vin majoritar din Est si mie mi se pare haioasa si cearta cu baba din autobuz, si poleiul de pe trotuare si mersul pe scara si hotii de internet si functionarele obraznice. Sunt..neaose. Eu le apreciez. Dar eu nici nu ma supar niciodata, ma pufneste rasul. Nu vad rostul sa-mi pierd timpul sa fiu suparat. Nu vad rostul nici sa critic. Prefer sa-mi folosesc timpul sa educ, in masura in care pot. Asadar da, pe scurt, mi-a placut grozav Bucurestiul, e si locul unde mi-am intalnit sotia si unde m-am indragostit. E special.

    3. Vladimir

      In privinta limbii, dar bineinteles! E usor de invatat si e o limba frumoasa. Rusa nu a fost, nu e si nici nu va fi limba internationala. Pe motiv de alfabet si complexitate. Se invata prea greu. In plus eu rus, ea romanca, sa vorbim engleza, franceza, germana? Nu merge… Macar unul sa gandeasca in limba lui.

  7. Bogdan

    daca n-ai drumuri, degeaba. nu vine nimeni sa-si rupa masinile aici… si pana la urma, ce avem noi atat de special?

    paduri virgine se mai pot vedea si in alte tari

  8. raul rual

    Ciprian, turistul e ca o planta. daca o uzi si o ingrijesti, va da roade. daca o culegi din prima, ai o planta moarta. Ai zis bine, nesimtire. Multi au dat o sansa Romaniei, cu toate ca avem un sistem de speriat. au venit, au fost furati, inselati, etc. asa ca alea 10 procente merg si in sens invers

Tu ce părere ai despre articolul acesta? Scrie-mi mai jos și hai să începem o discuție!