Schimbările pe care nu le doreşti, dar care se impun

scris de | miercuri, 28 august 2013, 13:33 | 6 comentarii

Fratele meu este un fel de dependent de muzică. Chiar dacă doar 2 ani şi jumătate; la o adică, se înţelege, e o chestie de genă aici. Mama ascultă genericul telenovelelor de pe Kanal D ori de câte ori prinde televizorul liber, tata dă pe Favorit sau Etno de fiecare dată când nu e Cireaşa de pe tort, filme de acţiune pe Pro TV sau emisiuni de pescuit pe TVR-uri, iar eu abuzez de YouTube şi Deezer zilnic.

Mă gândesc că de la mine a prins pasiunea asta pentru tot ce sună frumos şi poate fi numit muzică! Prima dată a fost perioada în care asculta la căşti şi telefon; când prindea iPhone-ul liber, conecta căştile şi aia era! Nu ţi-l dădea înapoi decât dacă îl mituiai cu jeleuri! Apoi a urmat perioada în care conecta căştile la computer şi povestea cu mita se repeta. Azi a mai urcat o treaptă a evoluţiei şi a trecut la ascultat muzică la tv, tot cu căştile conectate.

Aşa ne-am ales acum o oră cu televizorul din sufragerie spart. A tras de căşti şi aia a fost! Păi nu? Doar ştia că era din ăla cu tub, iar el vroia pe puţin o plasmă, dacă nu chiar un smart tv.

asta

Există 6 comentarii publicate la acest articol:

Tu ce părere ai despre articolul acesta? Scrie-mi mai jos și hai să începem o discuție!