O escapadă fotografică la Podu Turcului

scris de | luni, 16 ianuarie 2012, 08:51 | 5 comentarii

De foarte mult timp mi-am dorit să realizez o şedinţă foto pe străzile acestui „oraş” din pricina existenţei a câtorva clădiri care astăzi, părerea mea, ar trebui declarate monumente istorice locale şi conservate ca la carte. Însă, după cum m-am obişnuit să aflu, de foarte multe ori vizual, aceste clădiri devin într-un final ruine vandalizate de cei care trăiesc în ignoranţa completă. Aaa, şi era să uit, majoritari sunt ţiganii în acest „oraş”, căci la ce am ajuns să văd, nu am cum să le mai spun.

În fine, să trecem peste rasismul de care dau dovadă ori de câte ori sunt implicaţi rromii (ca să le zic şi în termeni europeni) şi să începem relatarea excursiei fotografice propriu-zisă. Menţionez încă de la început că acest articol reprezintă un semnal de alarmă la adresa autorităţilor locale şi de ce nu, naţionale.

Bineînţeles, că orice şedinţă fotografică într-un loc pe care nu îl cunoşti decât din vorbele bunicilor şi din ce ai mai citit pe internet, şi aceasta a început cu ceva emoţii. Încă de la intrarea în acest „oraş”, am avut neplăcerea de a afla că locurile erau populate de mult mai mulţi rromi decât m-aş fi aşteptat; şi având asupra mea un DSLR Sony Alpha 100, un obiectiv Sigma de 70-210 1:4-5.6, un obiectiv Sony DT de 18-70 3.5-5.6, alte accesorii ale aparatului, un telefon Sagem my212x, un telefon LG KM900 Arena, carneţelul cu toate notiţele mele de până atunci şi bineînţeles gentuţa fotografică în care erau îndesate toate, sincer îmi era cam teamă să mă desfăşor după bunul plac. Însă, la mintea mea de 16 ani, mi-am spus că ce se poate întâmpla, există poliţie…mda!

Am început de pe str. Nicolae Bălcescu, probabil una dintre cele mai importante străzi ale „oraşului”; aceasta duce în inima pieţii, unde în fiecare luni, se organizează târgul. Puteam fi prădat oricând de privirile neprimitoare din zonă, aşa că nu aveam timp de pierdut. Ştiam din spusele bunicului, că pe această stradă, din zecile de clădiri costruite în perioada 1890-1910 ar mai exista 3 sau 4. Acestea au fost uşor de identificat după culorile şterse şi ferestrele de lemn de mult „trecute”. Însa, din cele 3 sau 4 clădiri despre care îmi povestea bunicul, acum mai există doar două, restul fiind renovate după imaginaţia românească…

Din spusele localnicilor (dintre cei cu care am reuşit să schimb o vorbă), în locul brutăriei exista un han dedicat celor ce veneau de la Bacău să îşi vândă produsele la târg (informaţie neverificată).

Clădirea de culoare galbenă, după cum puteţi vedea în imaginea anterioară, a fost construită în anul 1895. Nu ştiu dacă acea Cojocărie mai funcţionează, însă clădirea ar merita restaurată şi consolidată. Nu credeţi? Nici despre clădirea din stânga nu putem spune că este mai nouă, probabil construită până în 1900, ar merita, de asemenea, restaurată şi declarată monument istoric local.

Eram indignat de privirile localnicilor, aşa că nu am pierdut timpul deloc. După ce am analizat în câteva minute,cu proprii ochi, cele două clădiri amintite anterior, m-am grăbit spre vechea autogară.

Am reuşit să scap, pentru câteva minute, de privirile curioşilor; am profitat şi am pătruns în clădire. Nu mă aşteptam la cine ştie ce, însă a meritat să văd interiorul. Totul era gol, pereţi deterioraţi, cărămizi peste tot, doar o masă de biliard îşi mai găsea locul într-un colţ întunecat. Câteva fotografii, în cele ce urmează:

Informaţii istorice privitoare la această clădire a autogării nu am reuşit să obţin, nici măcar de la primărie, din păcate! Imediat după ce m-am întors acasă, am trimis un mesaj pe mailul primăriei din Podu Turcului, după cum urmează:

„Bună ziua,
Acum aproximativ o săptămână am făcut o vizită fotografică în comuna Podu Turcului; în special, m-am axat pe clădirea vechii autogări şi clădirea de culoare verde din dreapta primăriei! Aş dori ca pe siteul propriu să realizez 2 comparaţii fotografice între trecut şi prezent, însă nu dispun de imaginile vechi ale clădirilor mai sus menţionate, de pe vremea când acestea funcţionau! Aş dori ca prin binefacerea dumneavoastră, să căutaţi în arhiva primăriei orice imagini şi/sau informaţii istorice ce ilustrează aceste două clădiri. Aş aprecia colaborarea dumneavoastră.
În schimbul acestora, voi menţiona în comparaţiile foto sursa vechilor ilustrate!

Cu stimă, Ciprian Pardău! Toate bune!
Tel: 0742.897.699
E-mail: daniel_96_rapid@yahoo.com
Website: http://www.pardau.blogspot.com”

Însă, nici după aproape două săptămâni nu am primit un răspuns, nici măcar unul negativ. Se simte teama de a vorbi despre vechi clădiri şi edificii istorice aflate în administraţia primăriei!!

Aici se termină primul articol din cadrul călătoriei de la Podu Turcului. În următoarea relatare a excursiei foto vă voi prezenta vechile clădiri de pe str. Tudor Vladimirescu şi clădirea de culoare verde din dreapta actualei primarii (vechea judecătorie a locului). Să ne auzim cu bine!

Există 5 comentarii publicate la acest articol:

    1. adriana

      Am 29 de ani si am amintiri vagi din copilarie autogara era una din cladirile cele mai frumoase din sat gresie si fainata era destul de bine aconditionata pacat ca in mai putin de 20 de ani a ajuns in stadiul de ruina.Ce cauta oare biliardul in autogara? si cat despre casa cred ca sunt aproape toate de aceasi varsta doar ca unii le-au mai decorat cate un pic .,casa mamei mele era un han in podul casei inca mai avem un dulapior care ajunge in camerele de sus.pe acolo se trecea mancarea hahaha.case de pe timpul evreilor cand vrei eu ii spun memei mele si poti face fotografii.pacat ca au demolat fabrica de lana era extraordinara.au distrus tot interese de familiari ai primarilor etc.ma bucurat sa vad strada copilariei mele

  1. Daniel

    Mai exista cumva cladirea in care a functionat prima farmacie din Podul Turcului, care a apartinut farmacistului Alexandru Castcovschi ?

Tu ce părere ai despre articolul acesta? Scrie-mi mai jos și hai să începem o discuție!