Momentele în care totul s-a prăbușit

scris de | joi, 17 mai 2012, 21:52 | 3 comentarii

Mi-e dor de orele în care vorbeam non-stop la telefon, de zilele întregi în care îţi trimiteam mesaje, iar tu îmi răspundeai mai repede decât o făceam eu, de nopţile ce mi te aduceau în gând înainte de a adormi şi de dimineţile ce-mi serveau zâmbetul pe buze citind urările de „bună dimineaţa, dragule!”. De întâlnirile, pe hol, din timpul orelor, de privirile parcă îndrăgostite, de întâlnirile înflăcărate, de momentele în care-ţi admiram privirea şi de discuţiile aprinse şi incitante. Mi-e dor de tot ce se leagă de tine …

Totul era atât de plăcut, trăiam într-o lume doar a noastră. Şi când ne gândim că nimic nu ne-ar fi putut despărţi; totuşi, se pare că nu a decurs atât de promiţător pe cât ne-am fi dorit. Te-am pierdut şi m-ai pierdut. Îmi pare nespus de rău de faptul că totul s-a terminat; ştiu că şi tu păstrezi aceleaşi sentimente. Ştiu faptul că îţi doreai să se ajungă la mult mai mult, să rămânem, în continuare, noi doi şi restul lumii. Nu a fost posibil, din păcate! Nu îmi găsesc cuvintele care să exprime mai corect ceea ce simt, însă!

Te rog, înţelege-mă şi iartă-mă! Am ţinut la tine enorm, ştii prea bine! Cred, din punctul meu de vedere, faptul că ţi-am dovedit! Am hotărât să pun capăt, însă, poveştii noastre. Am ajung în acel punct în care am simţit că totul se prăbuşise. Mi-am dat seama de faptul că nu ar mai fi mers aşa! Să mă implic, în continuare, în relaţia noastră care, cred prea bine faptul că ştii ce riscuri ascundea, reprezintă prea mult pentru mine. Mă depăşeşte. Iartă-mă, dacă „am reuşit” să te rănesc. Se pare că povestea şi-a găsit finalul. De acum, doar parcul va mai păstra amintirea noastră!

Totuşi, încă îmi doresc acel moment al ochilor închişi, al intimităţii totale şi al atingerii uşoare a buzelor. Vreau, în continuare, să-ţi simt aroma rujului şi dulceaţa pasiunii ce o porţi în tine. Încă te doresc; încă vreau să te am. Îmi ştii caracteristicile prea bine şi determinarea de a nu împărţi nimic cu nimeni! Vreau, în continuare, să fii doar a mea! Nu se poate, însă … continuă-ţi viaţa fără mine!

Acum, după aproape trei zile, regret starea în care mă aflu; am ajuns să plec spre liceu ascultând doar piesa următoare:

… am ajuns să privesc picăturile de ploaie, lăsând să curgă şiruri de peisaje în fundal. Am ajuns să privesc tavanul ore în şir, cu toate că în cameră nu mai intră nici o urmă de lumină. Am ajuns să-ţi privesc numele în agenda telefonului, fără să îţi pot trimite măcar un „bună!”. Şi când mă gândesc la faptul că de acum nu voi mai putea privi luna … nu ar mai avea rost, atât timp cât situaţia rămâne aşa …

Ţin la tine şi voi ţine pentru mult timp de acum încolo, însă nu mai putem continua. Cel puţin, nu acum, având în vedere situaţia în care te afli. Ştii, prea bine, despre ce vorbesc …

Mi-e greu să-ţi spun adio, însă sunt constrâns de circumstanţe să o fac …

Există 3 comentarii publicate la acest articol:

  1. addicted

    Frumos spus.. As fi preferat sa fie doar frumos nu si trist!
    Daca intradevar nu exista o cale de mijloc atunci…. capul sus, amandurora, dincolo de asta , sta cu siguranta ceva mai… palpabil.

    1. Ciprian Pardău blogger

      Si eu as fi preferat sa fie doar frumos, iar povestea sa mearga mai departe! Am spus-o si in articol:)

      Imi pare rau!

  2. ideisiidei

    unele relatii sunt doar experiente care ne dezvolta, care ne fac sa mergem mai departe catre un nou pas. daca pentru acel pas nu sunt pregatiti ambele persoane atunci e normal sa cauti altceva si sa te gandesti ca acum poti avea un nou tel (desi pe moment e posibil sa te sperie acel gol resimtit) cu mult mai multa energie.

Tu ce părere ai despre articolul acesta? Scrie-mi mai jos și hai să începem o discuție!