Frumusețea de a locui la țară (ultima parte)

scris de | duminică, 9 septembrie 2012, 11:50 | 9 comentarii

Postările anterioare (merită citite): prima şi a doua parte.

Dragii mei, iată că am ajuns, într-un final, să scriu de la casa mea, de la biroul meu, de la computerul meu, pe blog. Înainte de a începe, însă, să vă povestesc toate lucrurile noi pe care am avut ocazia să le aflu în săptămâna în care am cutreierat zonele Moldovei, respectiv comunele Glăvăneşti şi Podu Turcului din judeţul Bacău, vreau să vă spun că îmi pare rău că nu am putut scrie mai des de pe teren (şic!). Conexiunea la internet era aproape indexistentă, iar cele două persoane de la care am scris primele două părţi ale călătoriei am considerat a fi prea de prost gust să le deranjez din nou.

Într-unul dintre articolele precedente vă mărturiseam că urmează să merg la cules de porumb pe câmpurile înfierbântate din zonă! Aşa am şi făcut! Şi, sincer vă spun, a fost o experienţă grozavă. Nici nu aveţi idee cât de mult îţi poate întări caracterul patru zile de cules ştiuleţi de păpuşoi (regionalisme), folosindu-te doar de mâini, iar mai apoi de căruţe pentru a-l transporta acasă. E un sentiment, puţin spus ciudat, atunci când ştii că ţi-au trecut prin mâini mai mult de două tone de porumb, fiecare cules în parte de propriile mâini. De abia după ce experimentezi astfel de momente, îţi dai seama când de mult contrast se creează între viaţa de ţară şi cea de oraş. Un ţăran autentic, putem spune cu mâna pe inimă, este o persoană extrem de puternică şi de lucidă în gândire.

Vă provoc doar să discutaţi cu astfel de oameni şi-o să vedeţi că toată munca de câmp, stilul de a locui şi felul de a trăi, se vor reflecta cu siguranţă în cuvintele şi gândurile împărtăşite. În cea de-a cincea zi a săptămânii care tocmai a trecut, am lăsat porumbul deoparte şi-am cules via. Bine, una dintre cele şapte vii pe care le are bunicul. În şapte ore am cules ceva mai mult de trei tone de poamă (regionalism pentru struguri), pe care la finalul zilei le-am valorificat în aproape 52 de milioane; preţul de cumpărare a unui kilogram fiind de 1,6 lei.

Într-un fel, îmi pare sincer rău de faptul că toată această călătorie a durat doar opt zile. Acum că am ajuns acasă parcă aş vrea să mă întorc; să mă plimb din nou cu căruţa, să înhăm calul, să rup porumbul de pe tulpină, să culeg ciorchinele de strugure, să beau must şi vin, să degust ţuica de prune, să întind bucata de pâine făcută în cuptor în farfuria cu tocană de carne de pui. Off, pe cât de grea e viaţa la ţară, pe atât de plăcută e.

Iar ca un sfârşit de articol: ştiaţi că în acele zone morţii se dezgroapă după şapte ani pentru a face loc altora? În acest mod, cimitirul din jurul bisericii rămâne la aceeaşi suprafaţă. Asta cu toate că e un lucru puţin cam sinistru…

Există 9 comentarii publicate la acest articol:

  1. Vladimir

    Peste tot se dezgroapa mortii dupa o anumita perioada. Oasele sunt apoi transportate in osuare sau cremate, dupa caz :). De unde si minunatele catacombe de prin orasele vestice (care-s pe bune impresionante)
    Eu am fost o singura data la tara. Aveam vreo 12 ani si am stat la niste femei cu care vorbise mama, fiindca noi nu mai avem rude la tara de generatii. Nu prea m-am „legat” de glie. Adica nu mi-a displacut, dar nici nu mi-a placut prea tare. Sigur cu nostalgie n-am ramas. Or fi lucizi si puternici taranii (probabil e real indiferent de tara), dar ce vorbesc ei nu prea ma intereseaza pe mine si ce vorbesc eu nu-i prea intereseaza pe ei :). Am experimentat a doua data mergand la bunicii nevesti-mii. In Romania, in Mehedinti. Nu prea mi-a placut. Din mai multe motive. Unul fiind conditiile primitive mentinute fara justificare. Adica, in ziua de azi chiar nu-i nevoie sa fie toaleta in fundul curtii, cand poti sapa o fosa langa casa. Care costa tot atat. Am impresia ca oamenii se complac. Si probabil as fi zis ca asta-i mersul normal al lucrurilor daca n-as fi vazut prin alte parti ca se poate si altfel. Asadar nu-i admir dar nici nu-i dispretuiesc. E pur si simplu alt stil de viata la care nu jinduiesc absolut de loc. Dar ce conteaza e ca tie ti-a placut. Si probabil multora le place. Imi pare bine ca ai avut un final de vacanta placut si educativ :)

    1. Ciprian blogger

      Faza cu oasele si cu dezgroparea nu o stiam. Ciudat ca nimeni nu face scandal pe tema asta; se poarta! He, he!

      A locui la tara este ceva deosebit, insa atunci cand trebuie sa muncesti campurile, sa ai grija de zeci de animale si sa-ti bati capul cu tot felul de lucruri astfel incat sa nu poti pleca de acasa in alte parti, cam da cu virgula!

      Insa pentru o vacanta de recreere e perfect! Pentru ca-ti spun, n-as putea trai o luna fara sa am internet, apa curenta, baie, cabina de dus, cada si alte cele.

  2. ex-silentio

    La vie urmează și eu să ajung să o culeg, numai că eu după ce o culeg o valorific în … vin :)
    Într-adevăr e frumos la țară, cu toate că eu nu pot sta acolo mai mult de două-trei zile. Poate și din cauză că, fiind o zonă aproape de munte, nu am nici măcar semnal la telefon … de internet nu mai zic:)
    PS: Din greșeală te-am adăugat în spam la mine pe blog; dacă ai vrut să zici ceva și nu ai reușit, îmi cer scuze. Nu știu cum am făcut asta, aseară am observat.

    1. Ciprian blogger

      Chiar vroiam sa scriu doua comentarii la tine pe blog si imi aparea o chestie cum ca nu am voie sau ceva asemanator. In fine, bine ca s-a rezolvat.

      Gandeste-te ca doar strugurii din doua din cele sapte vii ii vinde. Restul de cinci ii transforma in vin. Butoaie intregi cu ceva extrem de bun. De abia astept sa merg din nou la iarna sa degust un vin natural, de tara.

    2. ex-silentio

      Eu n-am așa de mulți încât să și vând să fac și vin.
      Pe blog, nu înțeleg ce s-a întâmplat, eu nu am adăugat pe nimeni în spam… probabil blogspot e de vină :)

  3. Pingback: Lumea e asa cum dorim noi sa o vedem – Cris

  4. Mircea

    „Un ţăran autentic, putem spune cu mâna pe inimă, este o persoană extrem de puternică şi de lucidă în gândire.”

    Unde ai dedus ultima parte, la birtul satului? E frumos sa iti petreci o perioada scurta la tara, ca si in foarte multe alte locuri, dar, daca stai mai mult si ajungi sa vezi obiceiurile tot mai denaturate ale oamenilor (bautul ridicat la rang de sport, bataile aprige si dese, care au ca principala cauza tot alcoolul), ti se cam acreste si de stat la tara. Si toate astea ti le spune cineva care a avut bunici la tara, in Botosani mai exact, si care si-a petrecut multe vacante acolo, in copilarie.

    P.S. : Nu neg nimic din tot ce ai spus tu despre experienta vietii la tara, e adevarat tot, doar ca sunt si multe parti negative care nu sunt chiar usor de ignorat.

    1. Ciprian blogger

      Nu chiar la birt, ci in apropierea lui! Era un om pe-o banca, si m-am oprit sa schimb cateva vorbe cu el.

      Referitor la ps-ul tau, iti recomand sa citesti prima parte a seriei. Acolo scriam ca doresc sa prezint doar ce e pozitiv din calatoria mea. Pentru ca si eu am observat unele parti negativa, insa pur si simplu n-am dorit sa le prezint.

Tu ce părere ai despre articolul acesta? Scrie-mi mai jos și hai să începem o discuție!