Later edit. Cronica unei morţi anunţate a câştigat cu comentariul numărul trei. Felicitări!
Fir-ar mama ei de duminică! Atâtea zâmbete şi atâta bucurie îmi mai poate aduce că nici nu-mi mai vine să cred! În sfârşit o zi fără obligaţii, fără treburi şi fără griji; doar noi şi restul lumii! Şi cum nici o bucurie nu vine niciodată singură (asta e o rectificare a proverbului, ştiu!), iată că astăzi doresc să încep o nouă categorie a blogului: cea de exerciţii de gândire! Cu premii!
Toată treaba asta e extrem de simplă că doar e duminică! Tot ce aveţi de făcut este să îmi spuneţi, printr-un comentariu, la ce vă duce cu gândul fotografia de mai jos sau ce amintire vă trezeşte, iar eu voi premia cel mai plăcut răspuns cu un link în blogroll-ul meu! Nu e cine ştie ce, însă la adăpost de razele soarelui parcă e frumos să ştii că poţi obţine ceva de pe urma relaxării şi a liniştii! Spor să aveţi! :)
Eu nu pot decât să vă urez o zi de duminică răcoroasă şi multe, multe momente încununate de zâmbetele celor dragi! V-am ţucat din nordul Bucovinei!
** Câştigătorul va fi anunţat printr-un mic update al articolului.
** Via Costin Comba.
Când sunt trei, unu-i dat deoparte.
Iubirea adevarata este doar in doi….
Un drum prin inima Dobrogei, prin satele şi aşezările ei. Doamne, şi ce sate… Bordeie din chirpici şi garduri stând să cadă… Oare din ce trăiesc oamenii ăia? Complet rupţi de orice urmă de civilizaţie, în nişte aşezări prăfuite, spălăcite, înşirate pe marginea drumului, parcă la mila primei furtuni de vară care să le şteargă complet de pe hartă…
Treci pe lângă ei, îi priveşti, le străfulgeri privirea… şi nu vezi nimic. În ochii lor nu se citeşte nimic. Anii nesfârşiţi, în care s-au născut şi au murit pe aceeaşi bucată de pământ şi-au spus cuvântul. Ei sunt ai locului, sunt una cu pământul din care se trag, la fel de sterpi, de arizi, ca ţărâna uscată de vânt.
Goneşti pe lângă ei, îi laşi în urma ta – abandonaţi. Drama unei întregi generaţii, eşuată pe un drum impus de un sistem de mult apus. Înainte li se spunea ce trebuie să facă, erau forţaţi să facă; acum nu mai trebuie să facă nimic, ci pot să facă tot ceea ce vor. Şi astfel mor, uitaţi la marginea drumurilor de provincie, lângă satele care, dacă nu vor fi spălate de ape, vor dispărea odată cu oamenii care mor unul câte unul.
Unii isi cunosc interesul, isi vad de treaba lor, pe cand altii se lasa distrasi de zgomote si luminite. ;)
.”..si totusi este trist in lume”
Doi stau la umbra, ia celalalt s-a dus sa ia bere din casa de la frigider :X
Pingback: Care eu?!? | Ratzone's Blog
gusturile nu se discuta, dar interesele se comenteaza ;)
Cum fara griji, Cipriane? Tu nu vezi drama cu BAC-ul ?:))
Am aproape 17 ani, la mine nu e drama! :))
ma duce cu gandul la faptul ca si ei ar trebui sa aiba un loc al lor…
zi faina…
Seamana cu noi, ca-i tot caine , da” nu e de-al nostru , e emigrant din satul vecin , vine sa ne ia noua osul de la gura . Marsh , ma , la tine-acasa , ca nici pe-aici nu umbla caini cu covrigi in gura ! Du-ta , ca Europa-i mare…
Eu nu ma zdrobesc sa dau un raspuns brillant, pentru ca nu vreau sa-ti risc linkul spre ceva inexistent.
In al doilea rand – e duminica, ce naiba, si mai e si vacanta; nu-mi ajunge un an intreg si zilele de lucru pentru omorat neuronul agitat? Plus ca e zi de doliu national; trebuie sa plang si eu soarta copchilasilor nevinovati si traumatizati.
La bloggeri nu exista vacanta; sau zile de duminica!
Placerea de a scrie face totul; pentru mine, cel putin! :)
Ce doliu? Te referi la bacul ala afurisit?
Ok; esti blogger, n-ai vacanta. Eu sunt doar un om al muncii pe tarlalele patriei, deci am vacanta si respect si vacanta neuronului meu.
Am inteles, concursul nu era pentru nebloggeri, scuze pentru diversiune.
Bac afurisit? :)) Macar vreo 3 zile ia presa pauza de la Suspendatu’.
Nici o problema! Doar stii, intotdeauna, o placere sa discut cu tine! Legat de bacul afurisit; crezi ca nu vor reveni la subiect? Se apropie referendumul doar! :)
Evident; 4 zile pana se termina contestatiile si se schimba promovabilitatea, mai plange Abramburica de mila universitatilor ramase fara musterii platitori, apoi revenim la normalul campaniei. Ce naiba, ca doar aici e vorba de bani!
Sa stii ca bacul asta a fost o diversiune ca sa distraga atentia. Il vezi pe ala micu’ din stanga? El a pus-o la cale.
Si-mi placea mai mult forma de dinainte.
Sunt in teste cu cateva noi design-uri de la wordpress! Vreau sa le incerc pe viu; caut ceva care sa compacteze articolele si care sa nu faca risipa de spatiu! Daca nu sunt multumit, pana diseara revin la acea tema care iti placea! :)
Ala micu’ din stanga? El e de vina?
Nu-l vezi cum sta ferit de privirile celorlalti doi din haita? S-a tras de-o parte, nu priveste in fata…. nu-i clar ca pune ceva la cale? Clar ca-i complotist/ securist/ spion/ diversionist/ tradator.
Ma duce cu gandul la 2 lucruri imaginea asta:-?
1. e nasol sa iesi cu prietenii tai cuplati pentru ca esti izolat
2. e cel mai neplacut sentiment sa fii in compania ex’ului tau(la care inca mai tii) si a noului partener
O seara placuta:)
Pe mine ma duce cu gandul la faptul ca am mai intalnit-o o data, Tot la tine. Ai repostat-o :)
Si atunci ne-ai intrebat la ce ne gandim. Habar n-am. Eu la nimic. Eu doar ma gandesc ca mie-mi place, cum mi-a placut si atunci, efectul pe care l-ai folosit. Alb-negru si cainii pastrati color. Nu stiu cum ai facut dar mie asta-mi place. Imi mai aduc aminte ca ei de fapt sunt intr-o curte chiar daca altceva pare…:) Si vreau sa-ti mai spun ca eu chiar privesc cu atentie pozele postate la jocurile de genul asta. Si nu comentez niciodata fara a le privi bine.
In fine…Am castigat?? :))
Un inceput bun de saptamana sa ai!
Adevarat, am repostat fotografia pentru ca imi place mult. Plus ca vroiam sa aud parerile si cititorilor mai noi pe care am reusit sa ii castig de-a lungul timpului.
eu am vazut doar zapada, nici n-am bagat de seama numarul cateilor :D
si m-am gandit cat de grig le-o fi acolo si cand de incredibila e senzatia aia din iarna indepartata, cand aici e infernal de cald!
in alta ordine de idei, ca tot s-a pomenit de bac, pe la noi a trecut cu bine!
„And the winner is…” – tot intr-o duminica cu verde la gandit o sa aflam? Evident, no blog no prize, no expectations. Mici curiozitati de luni spre marti.
Marea asteptare e sa vad numarul de comentarii afisate de la inceput, fix sub titlu. O intra in categoria visuri SF?
Castigatorul o sa il afli imediat; ia-ma usor, de abia m-am ridicat din pat! :D
Legat de numarul de comentarii afisat pe home page, inca nu stiu ce sa fac legat de designul pe care il utilizez acum! Am alte doua optiuni de teme, insa sunt putin mai dificile! Rezolv eu cumva!
Te sfatuiesc sa te opresti; iti consumi energia in detalii minore. Template-urile pastreaza aceeasi linie, sunt atat de asemanatoare, incat nici nu prea se sesizeaza mari diferente. Ca si cum ai sta in fata sifonierului si te-ai intreba ce camasa sa alegi sa imbraci azi (intreaba fetele!)
Aici mesajul conteaza, deci decorul e secundar. Bazeaza-te doar pe navigarea usoara – crede-ma, cand sunt in cautare de materiale, abandonez rapid sursa in care navigarea e anevoioasa.
PS. Am ajuns acum multi ani pe sectiunea „pagini personale” gazduita de Neogen; am ras vreo doua zile cat n-am ras in doi ani. Si m-am crucit, fireste. Un „cocalari.com” avant la lettre. Evident ca neavand nimeni nimic de spus, efectul vizual era major, in culoarea sorcovei turbate si zglobietatea pacanelelor.
Gata, m-am hotarat! Asta ramane! Sper sa iti placa partea de navigare! :)
Mie mi se pare ok din toate punctele de vedere.
Si mie! :)