Zilele acestea am avut ceva mai mult timp liber, iar o nouă tură fotografică părea să fie modul perfect prin care să ocup puținul timp liber. Vremea a fost prietenoasă și mi-a permis să ies la o plimbare prin împrejurimile comunei Coșna, din județul Suceava. Am ales pentru această ieșire o zi de duminică, iar seninul cerului și dărnicia prin care soarele împrăștia raze de lumină promiteau rezultate bune.
Mi-am început plimbarea în jur de ora 12:00, colindând dealurile din apropiere de comuna Poiana Stampei, zonă care mi-a oferit peisaje incredibile. Eram conștient că nu am la dispoziție foarte multe ore de lumină, fapt pentru care m-am grăbit să ajung într-un punct din care să fie vizibile culmile muntoase ce înconjoară zona.
Am ajuns într-un loc care părea să fie promițător, am desfăcut trepiedul, am așezat cu grijă aparatul de fotografiat și am început să îmi fac setările manual cu câteva imagini de test. După ce am obținut ce aveam în minte am început să îndrept aparatul către stânga și dreapta până am găsit primul cadru care să mă mulțumească.
Entuziasmat de primele fotografii aparent reușite, am continuat să caut noi și noi cadre pe care să le imortalizez, să obțin imagini care să scoată în evidență frumusețea zonei și măreția munților. Am slăbit puțin sistemul de prindere a aparatului de trepied, l-am repoziționat și am obținut o nouă fotografie.
Am obținut o așa-numită fotografie în straturi, cireașa de pe tort fiind telegraful din Pasul Tihuța, aflat la circa 60 de kilometri depărtare, acum vizibil și din locul în care mă aflam. Iar asta se datorează condițiilor meteo favorabile de care am avut parte, cerul fiind parcă mai senin ca niciodată. Am mers mai departe, iar la un moment dat mi-am îndreptat obiectivul către Vârful Oușoru, o emblemă a zonei.
Mi-am strâns echipamentul și am urcat în altitudine cu dorința de a imortaliza vârfurile muntoase din depărtare. Nu am reușit cadrul pe care mi l-am propus de la bun început, însă rezultatul m-a mulțumit pe moment, fapt pentru care l-am ales și pentru acest articol.
Cuprins de dorința de a admira peisajele care mă înconjoară nici n-am realizat când a trecut timpul, acum fiind aproape ora 17:00. Fiind iarnă, o astfel de oră prevestește sosirea nopții, fapt pentru care mi-am strâns echipamentul și am luat-o ușor spre casă prin zăpada care aproape că îmi ajungea la genunchi. Însă nu înainte de a mai face o ultimă fotografie.
Să nu credeți că în momentul în care am ajuns acasă am avut de ales dintr-o mulțime de fotografii. Nu cred că am trecut de 100 de cadre realizate în această tură fotografică. După o primă selecție am rămas cu vreo 20 de imagini, iar la o privire mai atentă am rămas cu mai puțin de jumătate, dintre care cinci au fost alese pentru acest articol.
Cele câteva ore de ieșit în natură reprezintă, în primul rând, un pas înainte pentru prietenia pe care o am cu tot ceea ce ne înconjoară, dar și un prilej de a căpăta un plus de experiență în domeniul fotografiei. Temperaturile cu minus nu au fost o piedică, dar și-au făcut simțită prezența, fapt pentru care o parte din imagini au ieșit un pic mai tremurate.
Ce peisaje frumoase!
Cea de-a treia și cea de-a cincea fotografie îmi plac cel mai mult. Spinări viorii în depărtare!
Și eu sunt din Vatra Dornei, unde stai tu. Aș vrea să ne întâlnim, să discutăm despre fotografie, dacă dorești. Și eu sunt pasionat de fotografie. Poate că putem ieși la o tură fotografică. Mulțumesc! O zi bună!