Cititorii și blogurile ce merită citite

scris de | luni, 7 mai 2012, 23:45 | 20 comentarii

Am devenit fiu al blogosferei de mai bine de trei ani, iar acest lucru îmi este de un real ajutor în lumea 2.0 pe care o trăiesc alături de cititorii mei. Am mai spus-o şi cu siguranţă, o voi mai spune! It`s my life story, anyway!

De aici rezultă, bineînţeles, faptul că am avut o grămadă de timp pentru a descoperi bloguri grozave, dintre care, pe unele le citesc până şi în ziua de azi. Altele le-am văzut crescând sub ochii mei; unele şi-au găsit sfârşitul la fel de uşor precum au pornit într-ale blogului, iar multe dintre ele au reuşit să supravieţuiască, fără să fie băgate prea mult în seamă. Mulţi au rămas anonimi, cu toate că scriu foarte bine şi te fac să râzi prin intermediul fiecărui articol; îţi oferă acea stare care te face să vrei să citeşti mai mult, să îi urmăreşti zilnic şi să vezi ce aberaţii mai publică.

Din păcate, multe bloguri cărora le sunt fidel au puţini vizitatori, cu toate că scriu foarte bine şi corect, din punct de vedere gramatical (şi artistic, dacă îmi permiteţi). Aceasta din cauza faptului că sunt slab sau chiar deloc promovate. Există SEO, însă cum nu prea mulţi ştiu cu ce se mănâncă, rămân multe lucruri (articole) nedescoperite. Şi este păcat!

Un blog scris de oameni faini (cum le zice şi Chinezu`) şi care ştiu ce au de spus, se stinge încetul cu încetul dacă nu reuşeşte să răzbească în 2.0. Până la urmă, toată treaba aceasta cu blogul ocupă destul de mult timp, iar unii renunţă când văd peste ce grad de dificultate au dat. Un, prim, bun motiv care ar trebui să îi facă să continue, ar fi interesul venit din partea celor ce citesc. Consumatorii. Blogger-ul acela care le spune bine, ajunge într-un punct în care se satură să mai scrie pentru pereţi şi se lasă. Fără un feed-back care să îl împingă de la spate, fără comentarii de la cititori, share sau linkuri de întoarcere … nu prea are cum să fie motivat să scrie.

LE: Îi salut pe toţi cei ce mă citesc din reader, cărora le place ceea ce scriu, dar nu dau nici un semn de viaţă pe blog şi pe cei care vă spuneţi părerea în gând, fără să mi-o împărtăşiţi şi în comentarii. Doar zic …

Există 20 comentarii publicate la acest articol:

    1. Ciprian Pardău blogger

      Domnule/doamna, in articol nu ma refeream la blogul meu! Urmareste ultimele 30 de articole pe putin si o sa vezi ca am cititori si nu scriu pentru pereti. Eu pur si simplu faceam referire la situatia generala din blogosfera. Cat la suta dintre cei ce citesc un articol lasa si un comentariu? Iti raspund eu: nici 10%…

  1. Bogzilla

    mda, ai dreptate aici. cred ca toti am avut sentimentul ca scriem pentru pereti la un momentdat :(
    si pana la urma e normal sa fie asa… si e normal ca multi sa renunte. nu este timp si de job si de blog si de familie si de prieteni…

    1. Ciprian Pardău blogger

      La inceput, si eu aveam momentele mele in care credeam ca scriu degeaba…ca nu sunt citit de nimeni. Acum, dupa aproape trei ani de blogging, iar aici nu ma refer doar la prezentul blog, oamenii ma opresc pe strada si imi spun cat de bun sau adevarat a fost un articol. Si nu glumesc; este o senzatie super sa iti spuna un domn de 30-35 ani faptul ca blogul meu este singurul pe care il citeste. Wow!

      Referitor la cei ce renunta; pana la urma iti dau dreptate, nu toti au timp de mai multe. Mie de exemplu imi este destul de greu sa ma impart intre liceu, timp liber, blog si hobby-uri. Insa nu renunt, deoarece stiu ca nu scriu doar pentru pereti!

  2. Corina

    Ca sa fiu cinica – si sunt – succesul nu e obligatoriu; mai exista si rateuri, si ele te invata sa castigi.
    Sunt publicatii bune care nu se vand, spectacole bune cad glorios, afaceri prospere care dau faliment. Se mai cheama si sansa/noroc/bafta etc. Ghinion; daca nu-ti iese ceva, incerci altceva.
    Nu-i obligatoriu ca tot ce se scrie sa fie vandut si citit. Dar nu am chef sa fac o analiza a scriiturilor sau a psihologiei scriitorilor si cititorilor (nu-i locul potrivit). Observ doar, si nu numai pe bloguri, nevoia disperata de a vorbi de a fi ascultat.

    1. Ciprian Pardău blogger

      Vreau sa sar putin la partea a doua a comentariului tau si sa spun faptul ca, aici pe blog, nu am o nevoie disperata de oameni care sa ma asculte si sa ma citeasca; nu imi fac publicitate! Am cititori fideli care ma citesc si care comenteaza din simplul fapt ca le place ceea ce scriu!

      Nu ar strica insa si ceva cititori noi! :) Cum spuneam si in articol, trebuie sa scriu pentru cineva…Iar spre final, anunt faptul ca in articol nu este vorba despre blogul meu.

    2. Corina

      Am inteles ca nu era vorba de tine si blogul tau – ti-am sesizat placerea de a impartasi informatii interesante si altora. Si nici n-am cazut in pacatul generalizarii, desi poate am dat impresia. Si repet, nu vorbeam doar pe bloguri. E un aspect global pe care ni l-a dat libertatea comunicatiilor si pe care unii o confunda cu cea a comunicarii; chiar daca n-au ce scrie, unii scriu. Balarii. Stilul nu inlocuieste mesajul. Dupa cum numarul cititorilor/comentatorilor nu se confunda cu calitatea lor; depinde ce prefera fiecare.
      Iti apreciez spiritul de observatie si preocuparile putin neastaptate la un tanar.

    3. Ciprian Pardău blogger

      Daca tot ai adus in discutie faptul ca masele au nevoie de atentie si de raspunsuri in favoarea lor, pot spune ca am ajuns grav de tot. Nu spun faptul ca manifestul de comunicare este rau sau nu ajuta, insa nu inteleg de ce trebuie ca masele de populatie sa fie mereu in centrul atentiei.

      Mi-a placut ceea ce ai spus despre calitate si stil. Stiu bloggeri care scriu bine pe orice subiecte si altii care nu au nici o treaba cu „meseria” la care m-am inhamat. Nu pricep de ce nu exista un CNA al blogosferei; cu toate ca ar trebui sa fie un mediu liber si fara discriminare, etc.

      Multumesc si pentru aprecieri. Cand m-am apucat de blogging, sincer, nu ma asteptam la faptul ca voi ajunge sa fiu felicitat pentru faptul ca scriu! Uite, insa, faptul ca imi place ceea ce fac!

    4. Corina

      „insa nu inteleg de ce trebuie ca masele de populatie sa fie mereu in centrul atentiei.”
      Sa te ajut cu o incercare de raspuns? daca am inteles exact sensul.
      Pentru ca revolutia franceza a dat poporului drepturi si libertati, si el a inteles ca le are; mai presus de obligatii (si astea depind de educatie, care-i un lucru greu). Ar putea fi si o frustrare de a dovedi elitei ca e egal, macar in drepturi, cu ea. Si ca poate sa le foloseasca.

  3. arnautusergiu

    alta cale de promovare prea speciala nu exista mosule,decat blogawards si toateblogurile.ro,poti sa scrii tu cat de corect si artistic,tagurile nu ajuta prea mult,nu ramane decat sa comenteze bloggeri intre bloggeri,fara cei din exterior(care intamplator ar da peste articol).
    Numa` bine!

    1. Ciprian Pardău blogger

      Eu nu am folosit BlogalAwars sau ToateBlogurile; nu imi inspira prea multa incredere, pierd timp pretios pe aceste platforme doar pentru a-mi aduce inca cinci vizitatori noi. Tagurile nu stiu cate de mult ajuta, insa merita sa le folosesti; ajuta la ordonarea blogului si a articolelor. Toate bune!

  4. romanianstampnews

    Nu îţi susţin întru totul opinia. Depinde de targetul pe care ţi l-ai ales, mai ales dacă ai un blog cu tematică de nişă.
    „Rumeg” de mai mult timp un articol exact pe această temă. Poate că într-o săptămână-două îl voi avea gata şi îl voi publica ori pe blogul meu, ori pe blogul grupului din care fac parte.

    1. Ciprian Pardău blogger

      Iti astept parerea. Intotdeauna ma bucura parerile cititorilor mei. Pana la urma, asta inseamna frumusetea bloggingului. Salutare!

  5. vienela

    Eu am fost de la inceput foarte optimista, poate si pentru ca niciodata nu mai facusem ceva care sa-mi placa atat de mult. Primele comentarii m-au adus untr-o stare de euforie maxima, care nu a trecut inca. Fiecare om care comenteaza pe blogul meu imi da impresia ca imi este prieten si il tratez ca atare.

    1. Ciprian Pardău blogger

      Pana la urma, fiecare cititor este valoros comunitatii formate in jurul blogului. Cat de frumos este sa scrii ceva, iar in nici o ora sa apara trei, patru comentarii la ceea ce ai spus! Euforie si placere :)

      Bloggingul este un stil de viata pentru mine; si pentru tine, cred :)

    2. vienela

      Deja exagerez, imi spune familia. Sunt atat de captivata de blog, incat petrec tot mai putin timp cu ei.

    3. Ciprian Pardău blogger

      Eu reusesc sa imi fac timp pentru toate, insa mereu apare cate ceva care imi da planurile peste cap. Cine, Doamne, a mai inventat si ceasul aceasta…

    4. vienela

      SI mie mi se pare ca ziua nu mai are 24 de ore, ci vreo 14, parca e tot mai scurta… :((

    5. vienela

      Nici eu! :))
      Nu am facut niciodata ceva care sa-mi placa ATAT de mult, sunt pur si simplu fascinata.

Tu ce părere ai despre articolul acesta? Scrie-mi mai jos și hai să începem o discuție!