Bătrânul, cărțile și tinerii

scris de | marți, 5 iunie 2012, 00:41 | 4 comentarii

Să luăm situaţia astfel.

Doi tineri stau pe terasă la Starbucks. Servesc o bere, discuta o bârfă, ca între liceeni. Pe aceeaşi terasă, destul de plină, fiind sărbătoare, un bătrân se plimbă agale, printre mese, cu un braţ de cărţi într-o mână şi o geantă plină ochi într-alta. Cărţile sunt vechi, citite şi răscitite, atinse grozav de negura timpului. Bătrânul vindea volume; pensia mizeră îi ajungea doar pentru trei dintre cele patru săptămâni.

Trece pe la fiecare masă, însă nimeni nu doreşte să cumpere. Cu o privire deloc atinsă de zâmbetul firesc, se îndreaptă către masa celor doi tineri. O urmă de speranţă încă mai dăinuie. Surprins fiind, reuşeşte să intre în discuţie cu adolescenţii; ba chiar zâmbeşte, iar după câteva replici schimbate, îşi aşează doldora de cărţi pe masă şi ia un loc. Se încinge la discuţie, râde, ba chiar vorbeşte deschis. Sclipirea i se vede în ochi; pentru el, este un moment inedit. La fel şi pentru tineri. Conversaţia atinge 20 de minute. Cei trei vorbesc ca şi cum s-ar cunoaşte de-o viaţă.

Este un adevărat spectacol de contraste şi destine. Unii nu au nici o grijă, în timp ce alţi poartă în suflet durerea unei soarte muncite şi a unui război trecut. Aşa ceva se vede rar…

Însă mă întreb: chiar este o imagine ieşită din comun sau doar ceva ce s-a pierdut în nefiinţă?

Citiţi aici continuarea. Cuvintele lui Tudor Chirilă uimesc; ca de fiecare dată!

Există 4 comentarii publicate la acest articol:

Tu ce părere ai despre articolul acesta? Scrie-mi mai jos și hai să începem o discuție!